Gena egoista - Richard Dawkins

Alertă stoc

Adresa de e-mail

?

Completați adresa dumneavoastră de e-mail

Codul din imaginea de mai jos*

?

Codul de siguranță, necesar pentru a face distincție între oameni și programele informatice automate care răspândesc spam

încercați un nou cod

trimite

Gena egoista - Richard Dawkins …viata inteligenta de pe o planeta ajunge la maturitate atunci când izbuteste pentru întâia oara sa priceapa cauza propriei sale existente. Daca niste creaturi superioare din spatiu vor vizita vreodata Pamântul, prima întrebare pe care si-o vor pune, pentru a evalua stadiul civilizatiei noastre, va fi: "Au ajuns sa descopere evolutia?" Organisme vii au existat pe Pamânt, fara sa stie de ce, vreme de peste trei mii de milioane de ani înainte ca adevarul sa fi mijit în cele din urma în mintea unuia dintre ele. Numele sau este Charles Darwin. Ce-i drept, altii dinaintea lui avusesera vagi intuitii ale adevarului, însa Darwin a fost acela care a articulat pentru prima oara o explicatie coerenta si solida a cauzelor existentei noastre. Datorita lui Darwin putem da un raspuns concret copilului curios, a carui întrebare da titlul acestui capitol. Nu mai suntem nevoiti sa recurgem la superstitie atunci când suntem confruntati cu probleme adânci, de genul: Are viata vreun sens? Pentru ce existam? Ce este omul? Punând aceasta ultima întrebare, eminentul zoolog G. G. Simpson afirma: "Ceea ce vreau sa spun este ca toate încercarile anterioare anului 1859* de a raspunde acestei întrebari n-au nici o valoare si ar fi mai bine daca le-am ignora cu totul." Dincolo de interesul sau academic, importanta general umana a acestui subiect este evidenta. El atinge fiecare aspect al vietii noastre sociale, iubirea si ura, lupta si cooperarea, daruirea si furtul, lacomia si generozitatea noastra. S-ar putea spune ca tratarea unor astfel de teme se gaseste în carti precum Despre agresiune, a lui Lorenz, Contractul social de Ardrey sau Iubire si ura a lui Eibl-Eibesfeldt. Pacatul acestor carti este acela ca autorii lor procedeaza total si absolut gresit, deoarece n-au înteles cum functioneaza evolutia. Ei au facut presupunerea eronata ca, în cadrul evolutiei, lucrul important este binele speciei (sau al grupului), mai degraba decât binele individului (sau al genei). Este o ironie faptul ca Ashley Montagu îl critica pe Lorenz ca pe un "descendent direct al gânditorilor din secolul al XIX-lea, adepti ai teoriei "naturii cu colti si gheare însângerate..." Dupa cum înteleg eu conceptia lui Lorenz despre evolutie, cred ca acesta ar fi, în cea mai mare parte, de acord cu Montagu în respingerea implicatiilor faimoasei expresii a lui Tennyson. Spre deosebire de amândoi, eu unul cred ca "natura cu colti si gheare însângerate" rezuma admirabil întelegerea moderna de catre noi a selectiei naturale. …………………………. Înainte de a merge mai departe, avem nevoie de o definitie. O entitate, precum un babuin, este considerata a fi altruista daca se comporta astfel încât sa sporeasca bunastarea unei alte entitati de acelasi gen, cu pretul propriei sale bunastari. Comportamentul egoist are exact efectul opus. "Bunastarea" înseamna "sanse de supravietuire", chiar daca efectul asupra sperantelor reale de viata sau de moarte este atât de mic, încât poate sa para neglijabil. Una dintre consecintele surprinzatoare ale versiunii moderne a teoriei darwiniste este aceea ca minuscule influente, aparent triviale, asupra probabilitatii de supravietuire pot avea un impact major în procesul de evolutiei. Aceasta datorita enormelor perioade de timp disponibile pentru ca astfel de influente sa se faca simtite. Este important sa întelegem ca definitiile, date mai sus, altruismului si egoismului sunt comportamentale, nu subiective. Nu ma preocupa aici psihologia motivatiei. Nu am de gând sa discut daca persoanele care se comporta altruist o fac, "în realitate", animate de niste motive secrete sau inconstient egoiste. Poate ca sunt, poate ca nu sunt si poate ca noi n-o vom sti niciodata, însa, în orice caz, aceasta carte nu se ocupa de asa ceva. Definitia mea se preocupa numai de urmatorul aspect: daca efectul unui act este diminuarea sau sporirea sperantelor de supravietuire ale presupusului altruist si, respectiv, a sperantelor de supravietuire ale presupusului beneficiar. ……………………………. Noi stim care ne sunt rudele pentru ca ni s-a spus, deoarece le dam nume, întrucât încheiem casatorii formale si pentru ca avem marturii scrise si memorii bune. Multi specialisti în antropologie sociala sunt preocupati de relatiile de "înrudire" din societatile pe care le studiaza. Ei nu au în vedere adevarata înrudire genetica, ci ideile subiective si culturale despre rudenie. De regula, obiceiurile omenesti si ritualurile tribale acorda o mare importanta legaturilor de neam; cultul si venerarea stramosilor sunt foarte raspândite, obligatiile si loialitatile de familie domina o mare parte din viata. Feudele sângeroase si razboaiele dintre clanuri sunt usor interpretabile în termenii teoriei genetice a lui Hamilton. Tabu-urile incestului atesta cât de puternica este constiinta de neam a umanitatii, desi avantajul genetic al unui tabu referitor la incest n-are nimic de-a face cu altruismul;** el are, probabil, legatura cu efectele negative ale genelor recesive, care apar din cauza endogamiei. (Din anumite motive, multi antropologi nu agreeaza aceasta explicatie.) Cum pot animalele salbatice "sa stie" care le sunt rudele sau, cu alte cuvinte, ce fel de reguli comportamentale ar putea sa respecte ele, cu efectul indirect de a le face sa para ca îsi cunosc rudele? Regula: "Poarta-te frumos cu neamurile tale" ridica întrebarea cum pot fi recunoscute neamurile în practica. Animalelor trebuie sa li se ofere de catre genele lor o regula simpla de actiune, o regula care nu presupune cunoasterea preaînteleapta a scopurilor finale ale actiunii, dar care sa functioneze totusi - daca nu întotdeauna, cel putin în majoritatea ocaziilor. Noi, oamenii, suntem obisnuiti cu regulile, care sunt atât de puternice încât, daca suntem îngusti la minte, ne supunem orbeste regulii în sine, chiar daca este limpede ca nu e de nici un folos, nici noua si nici oricui altcuiva. De exemplu, unii evrei ortodocsi si musulmanii ar muri mai degraba de foame, decât sa încalce regula care le interzice sa manânce carne de porc. Ce fel de reguli practice simple ar putea sa fie urmate de animale, astfel încât, în conditii normale, ar avea efectul indirect de a fi de folos rudelor apropiate? ……………………………………… Richard Dawkins este unul dintre cei mai sclipitori reprezentanţi ai noii generaţii de biologi, având un discurs fermecător şi o pastă scriitoricească de excepţie. Cartea de faţă este una fascinantă, unică în felul ei, emanând o viziune unitară despre adevărurile mai vechi ale darwinismului, dar şi noile adevăruri ale unei alte idei mari, aceea a unei particule ereditare, autoreproducătoare şi autosuficiente. Această carte nu urmăreşte să fie o pledoarie generală în favoarea darwinismului, ci explorează consecinţele teoriei evoluţioniste pentru o anumită tematică. Anul acesta cartea împlineşte 30 de ani de la prima sa apariţie! CUPRINS: 1.DE CE EXISTĂ OAMENI? 2.REPLICATORII 3.HELIXURI NEMURITOARE 4.MAŞINA GENETICĂ 5.AGRESIUNEA: STABILITATEA şi MAŞINA EGOISTĂ 6.ÎNRUDIREA GENELOR 7.PLANIFICAREA FAMILIALĂ 8.LUPTA DINTRE GENERAŢII 9.LUPTA DINTRE SEXE 10.TU ÎMI DAI UN DEGET, EU ÎŢI IAU TOATĂ MÂNA 11.MEMELE: NOII REPLICATORI 12.BĂIEŢII DE TREABĂ CÂŞTIGĂ 13.GENA CU RAZĂ LUNGĂ DE ACŢIUNE 14.NOTE BIBLIOGRAFIE INDEX CHEIA REFERINŢELOR BIBLIOGRAFICE

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie