Filosofia ca mod de viață. Sursele autenticității

... si dacă autenticitatea nu e un tărâm și nici măcar o raportare constantă, ci numai o scăpare de moment? O evadare din cotidian, o fugă de lume, sau da, o scăpare: întotdeauna provizorie, mereu amenințată, evanescentă.

 

Există două adagii existențialiste care mi se par foarte potrivite în contextul de față. Unul spune că nu există libertate, ci doar eliberare (o variantă ar putea fi: nu există libertate decât în eliberare). Celălalt afirmă că libertatea este o eternă perspectivă. Cred că cele două precizări nu se exclud, ci se completează. Prin prisma celei de-a doua, libertatea e văzută ca acea aspirație perpetuă care ne impulsionează mereu căutările, sinonimă cu valoarea de viitor pur, de viitor proiectat fără încetare. Libertatea este singurul proiect fără prezent printre atâtea proiecte fără viitor, singura perspectivă care mereu va să vină. Cristian Iftode

 

"Întâlnirea mea, acum mai bine de zece ani, cu prima ediție a acestei cărți mi-a schimbat felul în care priveam filosofia. Volumul a fost un antidot necesar pentru teama că filosofia ar putea fi doar un exercițiu arid, doar o însăilare de abstracțiuni, fără o miză concretă. Prin amestecul său cuceritor de vervă literară, pasiune a ideilor și onestitate intelectuală, Cristian Iftode a reușit performanța de a folosi erudiția academică pentru a arăta că, încă de la originile sale, filosofia a fost mai mult decât un exercițiu academic: a fost o practică de modelare a sinelui, o artă de a trăi." Daniel Nica

 

Cristian Iftode (născut în 1979) este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde predă cursuri de etică, terapie filosofică, estetică și filosofie contemporană. A publicat numeroase studii în lucrări colective sau reviste de specialitate din țară și străinătate, precum și volume de autor, dintre care menționăm Aristotel. Problema analogiei și filosofia donației (2015) și Viața bună. O introducere în etică (apărută în 2021 la Editura Trei). Susține constant conferințe publice, ateliere de filosofie practică și desfășoară o consistentă activitate publicistică, menită să probeze relevanța filosofiei pentru viața de zi cu zi. Volumul de față este o ediție nouă, completată și revizuită a cărții apărute în 2010 și este primul dintre cele care vor constitui trilogia „vieții bune".

 

Cuvânt-înainte la ediţia a doua
Notă introductivă    

1.    O privire de ansamblu asupra problematicii autenticităţii.
Precizări terminologice. Delimitări. Libertate şi autenticitate    
2.    Filosofia ca terapie. O discuţie despre principiile consilierii filosofice  
3.    Sursele greco-latine ale problematicii autenticităţii. Filosofia
ca mod de viaţă şi îngrijire de sine. Semnificaţia exerciţiilor spirituale în filosofia antică
4.    A învăţa să trăieşti    
5.    A învăţa să dialoghezi. Excurs despre dorinţă  
6.    A învăţa să mori. Excurs despre lectură
7.    A învăţa să citeşti   
8.    Exerciţiile spirituale şi filosofia creştină. Valoarea morală a
umilinţei în eticile filosofice şi în creştinism
9.    Exerciţiile spirituale şi filosofia creştină (încheiere). Noţiunea
de „cultivare a sinelui". Ratare şi vocaţie   
10.    Cartografia preocupării de sine ia M. Foucault   
11. Trei înţelesuri ale conversiei spirituale. Semnificaţia îngrijirii
de sine în contextul unei critici a modernităţii, jargonul autenticităţii şi starea de excepţie  
12. Grija de sine şi problema exegezei de sine în creştinism, întruchipare:
sursele creştine ale problematicii autenticităţii    
Anexă. „Formă de viată": de ce filosofia practică nu e totuna cu filosofia aplicată    
Bibliografie   
Indice de nume