Luminile si umbrele sufletului

Imparatul Marcus Aurelius scria: „Sapa inauntrul sinelui tau; acolo se afla izvorul binelui, mereu gata sa tasneasca, daca sapi mereu”. Acest om a carui grija era neincetat chemata spre largul plin de dezastre al lumii, a inteles ca trebuie sa ne intoarcem asupra realitatii noastre launtrice.

…cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit. Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar nu indescifrabilă. Destul de chinuită şi de vulnerabilă, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile şi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii...

Atenţia noastră este prea mult chemată în afară, către zarva înverşunată a vieţii. Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da toate soluţiile, când de fapt nu izbutim să aflăm despre noi înşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede? Asemenea informaţii vrea să dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conţine. (Petru CREŢIA)

Despre cei nestiuti si uitati si pierduti in lutul orb si risipiti prin veacuri, dar care au fost sarea pamantului si care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise randurile acestea. Cred ca nu este nimeni dintre noi care sa nu fi cunoscut asemenea oameni…in ei se intrupeaza acea parte de bine a speciei gratie careia omenirea are totusi chip omenesc si a dainuit in ciuda crancenelor ei cusururi… Exista un mit hasidic potrivit caruia se afla mereu si mereu, imprastiati pe pamant, treizeci si sase de intelepti, oameni de obicei nevoiasi, umili si umiliti, oameni fara nume pe care se sprijina lumea ca sa nu cada in pierzanie, oameni drepti in strambatate si indaratnici sub bici, in intunericul vremurilor…

Despre cartea aceasta Pentru cei fara nume Demnitatea Ticalosii Tiranii marunti Cinstea Vrednicia Cuviinta Prostia Mediocritatea Prejudecatile Dreptatea Adevarul Calomnia Intoleranta Blandetea Rabdarea Increderea Dezamagirea Suferinta zadarnica Vaicareala Curajul Speranta Tristetea Bucuria Sarbatoarea Placerea Superficialitatea Nepasarea Homo valachicus Falsa constiinta Vorba fara de rost Cuvantul dat Despre credinta Doua ganduri despre binele si raul din lume