Intamplari cu istoria noastra (2 vol)

Intamplari cu istoria noastra. Volumul 1. GETO-DACIA preistorica si precrestina (mileniul VI i. Hr. – anul 271 d. Hr.) …spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost unul din puţinele zone europene care nu a fost afectat direct de îngheţurile veşnice sau de zăpezi alpine permanente, asigurând condiţii prielnice de existenţă pentru regnul natural şi specia umană în mod permanent In acest spaţiu a apărut şi s-a dezvoltat pentru prima dată societatea pastorală, a păstorilor de cirezi şi turme care plecau primăvara spre stepele din est în timp ce acasă rămâneau aceia care au dezvoltat meseriile de apărători ai caselor, a castrului şi a pământurilor cultivate; şi toamna păstorii reveneau acasă, în spaţiul carpatin pe care îl purtau mereu în sufletele şi în inimile lor ca pe un loc dorit, adorat, venerat, sfânt, sacru şi organizau sărbători care o onorau pe zeiţa Danu - mama ploilor şi a pajiştilor bogate, de la care a rezultat şi denumirea marelui fluviu Danubiu. Asemenea tradiţii sau denumiri locale îi vor însoţi pe carpato-danubieni sub toate denumirile: de pelasgi tracici, traci, istrieni, danubieni, arieni, geţi, daci, ausoni, bessi, indiferent unde ar fi ajuns şi stabilit. O concluzie interesantă a cercetătorilor britanici de la Universitatea Cambridge este aceea că în spaţiul carpato-danubian este cetatea habitatului primitiv al arienilor, faza iniţială a culturii vedice, indianul antic identificându-se cel mai bine, conform literaturii vedice, cu spaţiul carpatin. Informaţiile cuprinse în Istoria Indiei, lucrare apărută în opt volume în anul 1922, sub îngrijirea istoricului britanic E. J. Stapson, ne spun foarte clar că arienii locuiau în anii 2600-1600 î. Hr. într-o zonă temperată, unde creşteau stejarul, salcia, coniferele, mesteacănul, teiul; că erau sedentarizaţi şi cultivau grâul şi meiul şi foloseau ca animale domestice boul şi vaca, oaia şi capra, calul, porcul şi câinele şi că în păduri erau cerbi, lupi, urşi. Şi că le erau complet necunoscute elefantul, cămila, măgarul, leul sau tigrul. Ori toate acestea nu se puteau găsi în India şi nici în nordul Europei! Şi după multe deliberări, universitarii britanici au căzut de acord că un asemenea habitat natural trebuia să fie o zonă cuprinsă la vest de Carpaţi, la nord de Balcani, la est de Alpii Austriei şi la sud de Carpaţii Păduroşi. Şi, surprinzător, nu am putut regăsi în istoriile noastre mai recente vreo referinţă la aceste teze care făceau referire directă la teritoriile locuite de populaţiile noastre străvechi! Şi nu am găsit în istoriile noastre nici menţiunile făcute de o serie de istorici vestici europeni şi americani care au recunoscut scrierea de pe tăbliţele de lut de la Tărtăria ca fiind cea mai veche scriere de pe Terra descoperită până în prezent, cu 1500-2000 de ani mai veche decât cea sumeriană! Şi nu am găsit menţionat nici faptul că, în vremurile vechi, multe triburi tracice, printre care şi cele ale misienilor, frigienilor şi ale bitinilor au trecut şi ele, ca arienii, spre Asia Mică! Conform grecului Herodot, părintele Istoriilor şi prin aceasta şi a ştiinţei istoriei, la nordul şi la sudul Istrului, denumire dată de greci cursului inferior al Dunării, trăia un popor harnic care cultiva pământul, vâna, aduna mierea şi ceara albinelor, păstorea animalele, oameni care au fost numiţi geţi, daci, sciţi sau iliri şi care au fost uniţi de regele Burebista şi apoi de către Decebal, stând pavăză contra barbarilor migratori... Prima mişcare de populaţii pe continentul nostru se pare că s-a produs din vest, din Peninsula Iberică spre est, fiind probabil formată dintr-o ramură a atlanţilor care s-au salvat pe coastele sudice şi vestice ale uscatului iberic în jurul anilor 11. 800 Î. Hr. Precizez că această afirmaţie este o părere proprie, rezultată ca o dezvoltare logică în urma studierii unor materiale diferite legate de evoluţia vieţii şi mişcarea populaţiilor în cadrul ciclului interglacial de 13000 de ani în care ne desfăşurăm existenţa. în mişcarea spre est de-a lungul zonei temperate, aceste populaţii au găsit cele mai favorabile condiţii în zona noastră, punând bazele unei populaţii ramanite care s-a suprapus peste populaţia autohtonă dominantă în zona danubiano-carpato-pontică. Grecii au numit acea populaţie pelasgă, cunoscând-o cel mai bine, vechii pe- lasgi fiind prezenţi pe pământurile greceşti înaintea venirii acheienilor şi a celorlalte triburi care au format ulterior naţiunea greceasca. Acest lucru explică afirmaţia lui Densuşianu că tracii pelasgj au din vest, străbătând Europa, pentru a se stabili în sudul spaţiului carpatino-dunărean. Punct de vedere susţinut şi de Nicolae Iorga in lucrarea sa Istoria Românilor; capitolul „Strămoşii înainte de romani” în care menţiona faptul că a existat şi o Românie apuseană din care mult mai târziu, s-au desprins francezii, spaniolii, italienii, portughezii şi o Românie răsăriteană în care s-a dezvoltat, din aceeaşi limbă veche, dialectul istro-valah şi valaha. Deşi unii istorici o consideră cam fantezistă, mult mai mulţi consideră drept adevărată teza conform careia tracii carpato-danu- biano-pontici, deci şi geto-dacii, sunt părinţii arienilor şi a tuturor popoarelor europene, având o vechime similară cu cea a egiptenilor; altfel, de ce N. lorga s-ar fi hazardat să menţioneze ca parte din aurul faraonilor provenea şi din Munţii Apuseni!? De aceea este important să facem o mică incursiune în istoria şi aria de răspândire a pelasgilor... …………………….. O primă concluzie legată de pelasgi este aceea că vechea civilizaţie indo-europeană este originară din spaţiul danubiano-carpatin, trăgându-se etnic din ramura central-sud vestică a pelasgilor carpato-danubieni. în orizontul de timp 7. 540-5. 500 î. Hr., neamurile danubiano-carpato-pontice au suferit mişcări multidirecţionale datorită condiţiilor geo-climaterice care au survenit pe Terra, în special a fenomenelor tectonice radicale care au condus la ridicarea plăcii tectonice a Mării Negre cu vreo 80 de metri şi la inundarea Câmpiei Dunării de Jos; de asemenea, la ruperea şi formarea strâmtorii Bosfor şi prăbuşirea uscatului ce lega Peninsula Balcanică de Asia Mică, ceea ce a condus la formarea Mării Tracice/Egee şi a multitudinii de insule în cadrul ei. în acelaşi interval de timp a avut loc mutarea centrului sacru al Kogayonului din Munţii Bucegi şi platforma Sfinxului în Masivul Godeanu şi pe dealul Grădiştea Muncelului… Intamplari cu istoria noastra. Volumul 1. GETO-DACIA preistorica si precrestina (mileniul VI i. Hr. – anul 271 d. Hr.) CUPRINS: Introducere Despre originile neamului nostru şi controversa traco-pelasgica şi indo-europeană 1. Despre cadrul natural al teritoriului nostru 2. Despre paleoliticul şi neoliticul timpuriu (10. 000-5. 500 î. Hr.) în spaţiul locuit; culturile Criş, Boian, Gumelniţa, Cucuteni şi Hamangia 3. Despre neoliticul târziu (2. 500-1800 î. Hr.) şi ramura nordică a tracilor-geto-daci; culturile Coţofeni şi Bucureşti 4. Despre primele valuri de indo-europeni din estul eurasiatic (2. 400-2. 300 Î. Hr.) 5. Despre migraţiile indo-europenilor (mileniile IV-II î. Hr.); războiul troian 6. Despre neoliticul târziu; perioada bronzului în spaţiile noastre; culturile Glina, Folteşti, Cernavodă, Monteoru, Costişa, Verbicioara, Gârla Mare, Otomani, Wittenberg, Periam- Pecica şi Noua 7. Despre epoca fierului (Hallstatt-ul timpuriu şi mijlociu - sec. Xl-V î. Hr.) în teritoriile noastre 8. Despre migraţia sciţilor şi aşezarea agatârşilor în podişul transilvan; Hallstatt-ul târziu (550-350 î. Hr.) 9. Despre campaniile persanilor Cyrus, Darius şi Xerxes (sec. VI î. Hr.); campaniile macedonene ale lui Alexandru cel Mare, Agatocle şi Lisimah în nordul Dunării (sec. IV î. Hr.); influenţa benefică a coloniştilor greci pe malul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagră) 10. Despre primele migraţii ale triburilor celtice/gotice ale bastarnilor, scordiscilor, boiilor şi tauriscilor, dar şi a triburilor germanice (sec. III î. Hr.) 11. Despre cele 12 triburi geto-dace, conform geografului Ptolemeu 12. Formaţiuni politice gete până la statul centralizat al lui Burebista 13. Despre pătrunderea romanilor în Peninsula Balcanică (sec. II î. Hr.) şi primele lor incursiuni în nordul Dunării (anii 74-72 î. Hr.) 14. Despre unirea daco-geţilor din zona dunăreană şi balcanică sub conducerea getului Burebista (82-44 i. Hr.) 15. Despre confruntările romanilor cu geţii de pe ambele maluri ale Dunării până la Decebal 16. Transformarea Dobrogei în provincia romană - Moesia Inferior (54) 17. Despre războiul lui Decebal (87-106) cu împăratul Domiţian (81-96) în anii 87-89; recunoaşterea lui Decebal ca rege de către Imperiul Roman 18. Despre cele două războaie daco-romane ale lui Decebal cu Traian (101-102 şi 105-106); ocuparea parţială de către romani a regatului lui Decebai şi înfiinţarea provinciei romane Dacia 19. Despre provincia romană Dacia între anii 107-212; primele confruntări cu migratorii şi năvălirea pe teritoriile noastre a goţilor/celţilor 20. Despre anarhia militară din armata română (235-270); părăsirea teritoriului Daciei în perioada împăraţilor Valerian şi Aurelian (253-271) 21. Despre Geto-Dacia stăpânită de geţi după retragerea romană 22. Despre personalităţile lui Burebista şi Deceneu 23. Personalitatea lui Decebal 24. Cetăţi şi dave geto-dace fortificate 25. Despre Zalmoxis şi Kogayon 26. Despre civilizaţia şi cultura geto-dacă (izvoare; viaţa geto-dacilor; tezaure; datini, tradiţii, mituri) 27. Despre limba şi alfabetul geto-dacilor 28. Despre „romanizarea" populaţiei geto-dace 29. Revelaţii atlante 30. Despre migraţia pelasgilor geţi spre Sumer şi India 31. Despre plăcuţele de lut de la Tartaria şi tăbliţele de aur şi plumb de la Sinaia 32. Războiul troian şi moştenirea italica a tracului Eneas 33. Aventurile regilor persani în ţinuturile geto-dace 34. Creştinismul în teritoriile noastre 35. Munţii Buzăului între legende şi realitate 36. Povestea Muntelui de Aur din Masivul Şureanu 37. Neamul Ales şi Ţara Sfânta 38. Legile Belagine ale lui Zalmoxis 39. Concluzii IV. RESTITUIRI 40. Teorii neadevărate privind istoria noastră antică 41. Aspecte din perioada antică ignorate de istoriografia română 42. Elemente noi despre geto-dacii lumii antice 43. Date noi despre Dacia sub ocupaţia romană 44. Despre etniile din spaţiul geto-dacic românesc 45. Despre romani — ca nepoţi ai geto-dacilor BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ INDEX DE AUTORI Intamplari cu istoria noastra. Volumul 2. Continuitatea geto-dacilor in teritoriile strabune in secolele IV – XIII CUPRINS: Mesajul către poporul român al arhimandritului Justin Pârvu (fragmente) 1. Introducere 2. Despre continuitatea noastră în teritoriilelocuite dintotdeauna; Geto-Dacia – principalul scut în faţa năvălitorilor migratori spre vestul Europei 3. Despre caracterul rural al vieţii geto-dacilor impus de migraţiile barbare 4. Despre migraţia goţilor/celţilor (sec. II-IV) şi legăturile bune ale geto-dacilor cu aceştia în luptele de apărare contra altor migratori şi asupritori 5. Despre năvălirea hunilor (375-453) 6. Despre invazia pecenegilor, gepizilor (454-566) şi avarilor (566-798) 7. Despre năvălirea slavilor vestici (inclusiv a celor protobulgari, a pecenegilor şi a bulgarilor estici turcomani (sec. VIII-IX); primul ţarat bulgar 8. Situaţia Geto-Daciei în perioada năvălirilor barbare, până la invazia ungurilor 9. Despre invazia năvălitorilor unguri (880-890) şi începerea cuceririi şi ocupării Transilvaniei şi Banatului 10. Date noi despre expediţiile ungurilor în estul Tisei şi desăvârşirea cuceririi ungare a ducatelor transilvane 11. Despre reinstaurarea prezenţei la Dunăre a Imperiului Bizantin (971), urmare a diminuării puterii ţaratului bulgar; efectul benefic al prezenţei la Dunăre al Imperiului Bizantin 12. Despre năvălirea cumanilor (1000/1050-1240) 13. Despre năvălirea tătarilor (1241) 14. Ţaratul valaho-bulgar al Asăneştilor geţi (1186-1258) îndrumarul evenimentelor consemnate 15. Teoria austriacului Sulzer (1784) şi încercările Imperiului Habsburgic de a acredita ideea golirii spaţiilor locuite de geto-dacii din Antichitate la retragerea romană peste Dunăre în anul 271 şi repopularea teritoriului nostru cu pastori nomazi geto-vlahi la începutul mileniului II 16. Puncte de vedere privind teoriile Sulzer, Engel şi Roesler 17. Secolul IV- secolul încheierii creştinării geto-dacilor 18. Despre prezenţa, existenţa şi manifestările geto-dacilor ca popor în teritoriul locuit din Antichitate în cursul secolelor IV-VIII, aşa cum sunt reflectate în izvoarele istorice; influenţa bisericii ortodoxe bulgare asupra bisericii creştine ortodoxe de la noi ca rezultat al folosirii liturghiei slavone şi a alfabetului chirilic în cărţile şi scrierile bisericeşti ortodoxe 19. Despre generalizarea formaţiunilor statale pe întregul teritoriu în cursul primului mileniu creştin 20. Admiraţie pentru viaţa din ţinuturile dobrogene şi din Micul Preslav, din zona Mării Negre, locuite de geţi, conform cronicii ruse „Povestiri din vremuri de demult", pe vremea campaniei în Bulgaria a cneazului Kievean Sviatoslav (968) 21. Despre dinastia Asăneştilor geto-vlahi (1186-1258) în cadrul ţaratului valaho-bulgar 22. Despre alte formaţiuni politice statale în teritoriile geto-valahe în procesul trecerii la feudalism 23. Evaluarea raporturilor statelor geto-daco-valahe cu populaţiile migratoare şi cu vecinii sedentari şi generalizarea formaţiunilor politice statale în teritoriile noastre 24. Cnezatele şi voievodatele romane reflectate în legendele noastre 25. Istoria despre Atilla şi povestea tinerilor Ionas şi Zodiţa 26. Povestea lui Nicanor, Drusida şi Orida 27. Teorii neadevărate privind istoria noastră în Evul Mediu timpuriu 28. Aspecte din perioada Evului Mediu timpuriu ignorate de istoriografia română 29. Elemente noi despre continuitatea autohtonilor geto-daco-vlahi în spaţiul carpato-danubiano-pontic 30. Consideraţii finale 31. Cum ne regăsim în istoria antică şi câteva lămuriri utile 32. Pledoarie antişovină şi naţională românească III ANEXE I. Eseu pentru o istorie reala II. Despre viaţa pe Terra III. Potopul s-a produs în Marea Neagra în anii 8600 î. Hr. IV. Consideraţii privind geneza, apariţia speciei umane şi a civilizaţiilor preistorice pe Terra V. Istoria esenienilor VI. Vechi civilizaţii precreştine VII. Legende carpatice despre apariţia umanităţii pe pământ. VIII. Legenda Cristalului Negru IX. Despre originile ungurilor şi apariţia lor în Câmpia Panoniei