Ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat

Maryse este un neuropediatru eminent, o femeie frumoasă și inteligentă, teribil de narcisică și convinsă că are întotdeauna dreptate. Însă este și mama lui Charlot, care o fascinează și o exasperează în același timp. Charlot, un Mic Prinț dezarmant al adevărului, este cel care o pune în fața unor probleme filosofice. Care-i sensul vieții când ai parte de greutăți? Unde se ascunde iubirea când ai de făcut față intimidărilor, prostiei, spaimei de celălalt? Și ce este egoul, chestia aia de care pare să sufere toată lumea?

Însuflețit de un curaj nebun și motivat de o umanitate extremă, Charlot o va învăța pe mama sa că, dacă renunță la certitudini și încetează să se mai considere buricul pământului, va putea, în sfârșit, să aibă parte de adevărata bucurie, cea a relaxării și a inteligenței emoționale. În plus, va învăța să se iubească.

 

Fragmente din carte:

Într-o zi, am încetat să mai fiu cea care are mereu dreptate. Şi am înțeles fraza lui Friedrich Nietzsche:,, Nu îndoiala te înnebuneşte, ci certitudinea".

Băiatul meu avea pe atunci nouă ani, dar cei mai mulți dintre adulți îi dădeau şase. De multe ori îl întrebau: „Ai început să mergi la şcoală?" Iar el, pe un ton foarte respectuos, răspundea: „Da. De trei ani". După care adăuga, cu figura lui de băiat de altar:,, Dar dumneavoastră ați început să trăiți?"

Îmi plăcea să mă uit la figurile lor înmărmurite. Parcă erau nişte statui, cu gura căscată şi ochii holbați. N-am încercat niciodată să aflu unde auzise fiu-meu replica asta - la televizor, poate. Un lucru e însă sigur, ea îi lăsa pe toți mască. Foarte rapid, statuile nu-l mai fixau pe el, ci pe mine, cu o privire pe jumătate stupefiată, pe jumătate acuzatoare. Iar în tăcerea lor simțeam reproşuri grele: „Dar ce i-ai băgat în cap fiului dumitale, doamnă?"

...

Eul începe odată cu posesivitatea, fără doar şi poate. Pornind de la acest instinct, de la această reacţie, el prinde să se dezvolte, să se întărească şi să se definească tot mai clar. Deţinerea unei case, a unui teritoriu, a unor cunoştinţe toate acestea decurg din sau a anumitor capacități activitatea eului. Asta creează sentimentul de a fi un individ separat de restul lumii. J. Krishnamurti

În ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat, am încetat să mai retrăiesc trecutul şi să mă mai preocupe viitorul. Acum trăiesc în prezent, aici unde se petrece toată viaţa. Kim Mcmillen, When I loved myself enough