Vocea mea te va însoți

Conștient de puterea povestirii de a ne pune în legătură cu profunzimile psihicului, Milton H. Erickson a apelat deseori la anecdote inspirate din propria viață în cursurile și seminarele lui. Unele sunt emoționante, dramatice, altele pline de umor și voioșie, bazate pe farse copilărești, de multe ori cu final neașteptat, dar toate scot la lumină adevăruri fundamentale despre natura umană, adevăruri pe care, mai mult decât știința, arta povestirii e capabilă să le sublinieze. În contrapunct, comentariile lui Sidney Rosen ne descifrează mesajul științific ascuns în aceste relatări, adunate într-un volum devenit bestseller în scurt timp după apariție și vândut în zeci de mii de exemplare.

 

Sidney Rosen este unul dintre cei mai renumiți practicanți și profesori de hipnoterapie ericksoniană. A absolvit Facultatea de Medicină la University of Western Ontario în 1948. Este fondatorul și președintele New York Milton H. Erickson Society for Hypnosis and Psychotherapy și practică hipnoterapia în New York de peste șase decenii.

 

Experiențele din prezent ne afectează nu doar mintea conștientă, ci și inconștientul. Dacă citesc un text care mă inspiră, mintea inconștientă suferă o schimbare. Dacă trebuie să mă întâlnesc cu o persoană importantă – mai precis, o persoană importantă pentru mine –, inconștientul suferă o modificare. De fapt, valoarea pozitivă a oricărei psihoterapii este, în mod evident, bazată pe capacitatea noastră de a ne schimba, în special ca rezultat al contactului cu altcineva, cu alți oameni.

 

După părerea mea, o astfel de transformare are efect și e permanentă atunci când psihoterapeutul își concentrează eforturile  asupra  influențării  tiparelor  inconștiente  ale  pacientului, care includ de obicei valorile și cadrele de referință ale acestuia. Erickson era de acord cu acest punct de vedere.

 

Spre sfârșitul vieții, a pus la punct, în acest scop, o abordare eficientă: seminarele sale didactice. Ultima oară când ne‑am întâlnit, mi‑a explicat evoluția acestei abordări. „Eram silit să petrec prea mult timp cu un singur pacient. Prefer să învăț mai mulți oameni cum să gândească, cum să abordeze problemele.