Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a primit premiul pentru proză al Societății Scriitorilor Români pe anul 1930. Era un roman inedit în literatura română, care încă nu era pregătită să aclimatizeze modernismul. Neștiind prea bine ce vecinătate estetică să-i atribuie acestui roman, după unii stendhalian, după alții proustian, criticii literari de atunci și de mai târziu au sesizat mai întâi că, din punctul de vedere al structurii, ar putea fi vorba de două romane juxtapuse. 

 

Unul este al intelectualului obsedat de absolut, adevăr și iubire, dar chinuit de incertitudini și de gelozie în dragostea lui pentru o soție de care se înstrăinează. Celălalt, care aproape că transcrie carnetele de front ale autorului, e romanul tânărului ofițer care, ajuns pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial, este, la cea mai precisă scară biologică, cotropit de spaima primară în fața morții. Totuși, cele două părți ale romanului au în comun un erou care, trecând prin două experiențele capitale, iubirea și războiul, trăiește drama lucidității, ceea ce este marca absolută  a lui Camil Petrescu.

 
 „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război îmi pare romanul cel mai realizat al lui Camil Petrescu, cel mai profund și mai bogat ca experiență «substanțială» și totodată de o rotunjime artistică, de o «compoziție» riguroasă și de un stil perfect în aparenta lor simplitate, ceea ce dovedește că, în ciuda recomandărilor de anticompoziție și antistil ale autorului — în fond doar de antiretorică —, el avea simțul formei solidar și congenital cu substanța, așa cum un organism viguros își găsește alcătuirea necesară nu prin intervenția exterioară a chirurgiei estetice, ci prin buna funcționare a secrețiilor interne.“  Alexandru Paleologu, scriitor și critic literar român

 Camil Petrescu (1894–1957), romancier, dramaturg și eseist român. Absolvent strălucit al Facultăți de Litere și Filozofie de la București, a debutat în 1914 în revista Facla. În 1916 a fost mobilizat pe front, de unde s-a întors rănit și mutilat, însă pregătit să dea literaturii române în perioada interbelică două mari romane și câteva piese de teatru de bună calitate. După 1945, a ales să sprijine, prin aderența la realism-socialist, regimul comunist, publicând romanul Un om între oameni. Romane: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930), Patul lui Procust (1933). Dramaturgie: Jocul ielelor (1918), Act venețian (1918–1946), Suflete tari (1921), Danton (1924–1925). Poezie: Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923), Transcendentalia (1931).

CUPRINS:

Cartea intaia. La piatra craiului, in munte

Cartea a doua. Intaia noapte de razboi