Trecutul ne-ajunge din urmă - Virgil Solomon

„Medicul Virgil Solomon a fost martorul privilegiat al unor mari evenimente istorice.  În memoriile sale, el analizează, cu ochiul versat al omului politic, finalul domniei regelui Ferdinand, instituirea și epoca Regenței, guvernarea Iuliu Maniu și revenirea în țară a principelui Carol, conflictul dintre aceștia doi, apoi dictaturile succesive: carlistă, legionaro‑antonesciană, antonesciană și comunistă. Pasionante rămân paginile dedicate perioadei celui de-al Doilea Război Mondial, cu dezvăluiri din culisele cabinetului personal al lui Iuliu Maniu, privind pregătirea minuțioasă a răsturnării alianțelor, la 23 august 1944.  Memoriile lui Virgil Solomon reprezintă o contribuție documentară prețioasă, care recuperează o perioadă trecută multe decenii sub tăcere și aduce o nouă lumină asupra unor evenimente și personalități încă prea puțin înțelese.“

Virgil Solomon (1894–1972), medic de formație, a fost delegat la Adunarea Națională de la Alba Iulia (1918), deputat, ministru, secretar general adjunct al Partidului Național-Țărănesc și un apropiat al lui Iuliu Maniu. A fost urmărit de Siguranță încă din 1937. După instalarea comunismului, a fost întemnițat fără proces la Jilava, Pitești, Aiud, Ocnele Mari și Sighet (1947–1955), apoi trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan (1955–1964) – 17 ani de detenție și restricții domiciliare.

„În fiecare vară mergeam câteva săptămâni «la Opapa pe Bărăgan», în cele două sate‑gulag, Măzăreni și, apoi, Valea Călmățuiului, cu case din chirpici, cu acoperișuri de paie și fără electricitate. Acolo și-a petrecut bunicul cei nouă ani de domiciliu forțat, după alți opt de închisoare administrativă, adică fără să i se fi făcut proces vreodată. La Valea Călmățuiului erau foarte mulți fruntași național‑ țărăniști... Acolo am învățat de la N. Carandino cum se pune în scenă o piesă de teatru… Puiu Coposu m-a învățat, printre altele, jocul de bridge. Iar Camil Demetrescu, cu care mergeam la picnic în păduricea de salcâmi, îmi povestea întâmplări de pe vremea când era coleg cu tatăl meu la Ministerul de Externe.  Memoriile politice ale bunicului meu oferă publicului o perspectivă inedită, dar și o percepție diferită asupra unei epoci controversate și manipulate – ca mai toate cele care merită să fie povestite.“ — MICHAEL VIRGIL SOLOMON

CUPRINS:

Cum ne ajunge din urmă trecutul
(Prefață de Michael Virgil Solomon) — 9
Virgil Solomon – un crez politic asumat până la capăt
(Studiu introductiv de Claudiu Secașiu) — 19
Notă asupra ediției — 29

caietul 3: 1921–1930 — 31
Negocieri de fuziune a Partidului Național cu Partidul Țărănesc
(1921–1926) — 33 Prințul Carol și crizele dinastice pe care le‑a pro‑
vocat — 41 Campaniile electorale din anii 1926–1927 —48 Discuții
privind o fuziune între P. N.Ț. și Partidul Poporului — 55 Boala și
decesul regelui Ferdinand (20 iulie 1927) —59 Guvernul Barbu Știr‑
bey și alegerile din iunie 1927. Ultimul guvern Ionel Brătianu — 62
Agitații carliste și politicianiste. Regența lucra greoi — 65 Moartea
subită a lui Ionel Brătianu și criza guvernării liberale — 68 A doua
Adunare de la Alba Iulia: „Mergem la București și silim guvernul să
plece“ (6 mai 1928) — 70 Guvernul Iuliu Maniu și ale gerile din
decembrie 1928 — 73 Provocarea guvernului Maniu (1928–1930):
stabilizarea financiară — 74 Moartea regentului Gheorghe Buzdu‑
gan. Criza Regenței (1929) — 79 Acțiunea lui Carol de revenire în
România 84 Opoziția liberală. „Afacerea“ C. Stere — 85 Guver‑
narea în anii crizei economice mondiale — 87
Scurtă notă a editorului: Despre caietele 4 și 5 — 91

caietul 6: 6 septembrie 1940 – 25 august 1944 — 95
Venirea la putere a generalului Ion Antonescu. Alianța cu legionarii
(septembrie 1940) — 97 Asociația Pro Transilvania. Rezistența
contra dictaturii — 98 Frământări în tabăra legionară. Arestarea
demnitarilor lui Carol II —102 Asasinarea lui Virgil Madgearu —104
Asasinarea prof. N. Iorga. Asasinatele de la Jilava (27 noiembrie
1940) — 106 Întrevederea lui Ion Antonescu cu Adolf Hitler (ianua-
rie 1941) — 108 Rebeliunea legionară (21–23 ianuarie 1941) — 109
După fuga lui H. Sima în Germania, încercarea – nereușită – a legi‑
onarilor de a se apropia de P. N.Ț. — 111 Punerea în aplicare a Dic‑
tatului de la Viena. Rezistența din teritoriul vremelnic cedat — 112
Organizațiile exilului românesc de la Londra — 113 Legătura direc‑
tă a lui I. Maniu cu Winston Churchill — 115 Reorganizarea P. N.Ț.
Noul Secretariat General (decembrie 1940). Doctorul Solomon este
însărcinat de I. Maniu cu reorganizarea P. N.Ț. — 116 România intră
în război (22 iunie 1941) — 121 Continuarea războiului peste Nistru
și urmările sale — 123 Organizarea opoziției antihitleriste — 126
Tratativele de scoatere a României din război, de la Cairo (martie–
iunie 1944) — 132 Negocierile de la Cairo. P. N.Ț. conduce opoziția
democrată. Frământări politice în alte tabere — 136 Intensificarea
eforturilor la Cairo — 145 Primele bombardamente asupra Bucureș‑
tiului (4 aprilie 1944) — 146 Constituirea Blocului Național Demo‑
crat (20 iunie 1944) — 147 Dilema opoziției: guvern de militari sau
guvern politic (începutul verii 1944) — 148 Negocieri pentru guver‑
nul de după armistițiu (iulie 1944) — 149 Ultimele pregătiri înain‑
tea declanșării acțiunii — 154 Cum s-a păstrat secretul acțiunii
coordonate de I. Maniu — 157 22 august 1944 — 159 Ziua de 23
august 1944 — 162 24–25 august 1944 — 166 Sfârșit de august
1944. Organizațiile P. N.Ț. domină scena politică în toată țara — 173
Comuniștii se agită — 176 Iuliu Maniu – portret sintetic: 40 de ani
în slujba democrației (1905–1944) — 181

caietul 7: septembrie 1944–aprilie 1947 — 183
Guvernul Sănătescu 1 — 185 Semnarea Convenției de armistițiu de
la Moscova (12 septembrie 1944) —186 Strădaniile pentru întregirea
țării — 187 Propaganda național-țărănistă din țară față în față cu
propaganda diplomatică deficitară din străinătate — 192 Situația
minoritarilor germani și maghiari după 23 august 1944 — 194 Slă‑
biciunea comunistă drapată: Uniunea Patriotică — 196 Comuniștii
nu reușesc să se organizeze în Ardealul de nord — 197 Relațiile cu
armata sovietică și aplicarea Convenției de armistițiu — 198 Admi‑
nistrarea Ardealului de nord — 198 Negocieri cu comuniștii pen‑
tru un nou guvern (noiembrie 1944) — 199 Guvernul Sănătescu
II (4 noiembrie – 2 decembrie 1944) — 202 Epurările care nu au
avut loc — 204 Comuniștii vor să se impună. Guvernul Rădescu
(6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945) — 207 Încercarea comuniș‑
tilor de a pune mâna pe guvern — 209 Deportarea etnicilor germani
în U. R. S. S. (ianuarie 1945) — 211 Criza și căderea guvernului Ră‑
descu — 212 Sovieticii impun prim-ministrul — 213 Regele cedează
presiunii sovietice. Guvernul Groza (6 martie 1945) — 215 Primele
luni ale guvernului Groza — 218 Comuniștii se aliază cu liberalii
lui Gh. Tătărescu — 221 Procesele selective contra criminalilor de
război — 223 O relație improbabilă: P. Groza și V. Solomon — 225
Deși regele îi cere, Groza refuză să demisioneze. Greva regală — 226
Manifestația de la 8 noiembrie 1945 —227 1946. An de cotitură —229
Promisiuni de alegeri libere — 230 Sovieticii se opun numirii lui Ion
Mihalache în guvern. P. N.Ț. se complace — 233 Conferința P. N.Ț.
din 4–6 iulie 1946. Bilanțul ultimilor nouă ani (1937–1946) — 239
P. N.Ț. față de poziția guvernului Groza la Conferința de pace de la
Paris — 245 Pregătirea primelor alegeri după nouă ani de dictaturi
consecutive — 247 Încercări de a forma alianțe electorale — 250
Cum s-au furat alegerile pe 19 noiembrie 1946 — 252 Contestarea
alegerilor falsificate — 253 Echipa de conducere a P. N.Ț. post-ale‑
geri — 256 Raportul dintre P. N.Ț. și comuniști se înăsprește — 258
Primele arestări ale fruntașilor P. N.Ț. (februarie 1947) — 262 Ten‑
tativa de contraofensivă a P. N.Ț. Propunerea radicală a dr. V. Solomon
nu e acceptată — 263 Situația regelui Mihai. Relațiile regelui cu
P. N.Ț. în primăvara anului 1947 — 269 Ultimele zile de libertate.
Un scurt bilanț — 272
În loc de epilog — 279
Note — 281
Indice selectiv de nume proprii — 345