Tratamentul diabetului prin alimentatie - Ioan Pop

Diabetul este o boală degenerativă datorată perturbărilor metabolice cauzate de deficitul total sau funcțional al hormonului insulină, secretat de pancreas.

 

Există două tipuri de diabet zaharat:
- diabetul insulino-dependent sau de tip I. Acesta apare de regulă la adulții tineri și se manifestă atunci când producția de insulină, care permite difuzarea glucozei în celule, este insuficientă.
- diabetul non-insulino-dependent sau de tip II. La acest tip de diabet secreția de insulină este normală dar acțiunea acesteia este necorespunzătoare din cauza că, fie glucoza nu pătrunde în celule datorită lipsei receptorilor specializați din acestea sau însăşi mecanismul de transport al glucozei în celule este perturbat. Acest tip de diabet apare frecvent la vârsta adultă.

Pancreasul - prin țesutul acinos - produce sucul pancreatic, format din enzime (lipază, tripsină), care au rolul de a hidroliza proteinele, grăsimile și carbohidrații sau zaharurile din alimente și se varsă în duoden. În același timp, pancreasul îndeplinește și o funcție endocrină, prin ţesutul numit "Insulele lui Langerhaus" care secretă insulină și glucagon, direct în sânge.

 

În cazul în care pancreasul nu secretă insulină sau aceasta este în cantitate insuficientă, concentrația glucozei în sânge creşte peste valoarea normală, de 1 g/l și se produce o hiperglicemie. Un nivel ridicat al glucozei în sânge, determină pătrunderea apei din țesuturi în plasmă, rinichii eliminând atât glucoza cât şi apa, iar diabeticul devine dezhidratat și are o sete continuă.

 

În același timp, are loc și o lipsă energetică pentru că celulele din organism nu mai primesc insulina din cauza că, pancreasul fie nu o mai produce sau receptorii nu mai răspund adecvat deoarece insulina controla și accesul glucozei spre țesuturi. Se ajunge la situația în care glucoza lipsește din celule, deși în sânge este prea multă iar atunci insulina consumă proteine și grăsimi pentru obținerea de energie chimică.

 

De asemenea, ficatul degradează grăsimile, producând corpii cetonici, cu miros caracteristic în urină iar organismul elimină glucoză, aminoacizi, cetone și săruri minerale. În consecință, diabeticului îi este foame și sete tot timpul.

În cazul concentrațiilor mai mari de glucoză, peste 1, 80 g/l (hiperglicemie), aceasta fiind în exces, începe să se depună pe pereții arterelor sau se combină cu diverse proteine, declanşându-se ateroscleroza, infarctul, cataracta, insuficiența renală, neuropatii şi infecții.

Printre cauzele diabetului se numără factorii ereditari, asociați cu infecții virale dar în același timp, pe baza cercetărilor științifice, s-a stabilit rolul major al alimentației în menţinerea stării de sănătate a organismului. S-a constatat că o alimentație dezechilibrată, cu abuz de carne, grăsimi (unt, margarine, uleiuri vegetale tratate), dulciuri rafinate (bomboane, prăjituri, sucuri), a dus la creşterea numărului de diabetici, cardiaci, obezi.

Abuzul de dulciuri determină o producție crescută de insulină (hiperinsulinemie), cauzând oboseala...

CUPRINS:

CAPITOLUL I.
DIABETUL ȘI ALIMENTAȚIA. PREZENTARE GENERALĂ

CAPITOLUL II
PRINCIPII ALIMENTARE

1. ALIMENTE CARE CONȚIN FIBRE ALIMENTARE
2. ALIMENTE CARE CONȚIN SUBSTANȚE PECTICE - PECTINE.
3. ALIMENTE CARE CONȚIN FRUCTOZĂ (LEVULOZĂ).

CAPITOLUL III
GLUCIDELE (HIDRAȚII DE CARBON)

CAPITOLUL IV
DIABETUL ȘI ALTE AFECȚIUNI.

CAPITOLUL V
VITAMINELE.
1. VITAMINA E
2. VITAMINA C
3. VITAMINA P SAU C2

CAPITOLUL VI
SĂRURILE MINERALE
1. ZINCUL
2. POTASIUL
3. MAGNEZIUL
4. SILICIUL
5. NICHELUL
6. VANADIUL
7. CROMUL
8. COBALTUL
9. ASOCIERI DE SĂRURI MINERALE

CAPITOLUL VII
GRUPELE DE ALIMENTE ȘI REGIMUL ALIMENTAR
DISOCIAT
1. CARNEA ȘI ALTE PROTEINE.
2. GRĂSIMILE SAU ACIZII GRAȘI
BRÂNZETURILE
CEREALELE
LEGUMELE
FRUCTELE
BIBLIOGRAFIE