Timpul rugului aprins - André Scrima

Timpul rugului aprins - André Scrima
Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană

„Sub semnul «rugăciunii minţii», Timpul rugului aprins pune în dialog spiritualitatea răsăriteană şi cea apuseană, tradiţia şi modernitatea. Texte despre isihasm şi relaţia maestru-discipol conduc la evocarea «grupului de la Antim», marcat de figurile lui Sandu Tudor şi Vasile Voiculescu: o experienţă spirituală singulară în spaţiul românesc, puţin cunoscută până astăzi, dar cu ecouri mereu prezente. Cosmopolit şi totuşi român, călugăr şi totuşi om de lume, ortodox, dar cu o anumită aromă iezuită, André Scrima recită îndelung din Djalal ed-din Rûmi şi din Rilke, din Emily Dickinson şi Ion Barbu, din Upanişade şi din Evanghelie.“ — ANDREI PLEŞU

CUPRINS:

Prefaţă (Andrei Pleşu)
Liminar 
I. Întâlniri în jurul unui pelerin străin.............. 21
Scrisoarea Părintelui Ioan cel Străin............. 23
Lectura hermeneutică a scrisorii................ 28
II. Timpul rugului aprins. Grupul de la Antim........ 123
„Înainte de…“ sau „Dificultatea de a începe“...... 125
Antimul.................................. 128
Grupul................................... 148
Întâlnirea fondatoare........................ 174
Rugul aprins.............................. 180
III. Maestru şi discipol în Răsăritul creştin............ 205
Precizări asupra ilustraţiilor................. 

RECENZII