Surprinzatoarele coincidente numerice ale vietii (vol 1). Hexagramele si tiparul vietii

... totul a început cu răsfoirea unei cărţi îngălbenite de vreme. Un grup de persoane, reunite cu totul întâmplător si desfăşurând activităţi din cele mai banale, se trezeşte pe neaşteptate, în faţa unor unei întrebări incitante: indiciile numerice, identificate în scrieri din vechime, pot fi oare interpretate într-o cheie pe care descoperirile ştiinţifice ale ultimelor decenii ne-o pun la dispoziţie?

Argumentul cel mai puternic, care pledează pentru o astfel de interpretare, îl reprezintă coincidenţele care ies la iveală pe măsură ce informaţiile din scrierile ce au străbătut mileniile se întregesc, ca într-un puzzle, cu constatările pe care ştiinţa le-a făcut într-o epocă apropiată contemporaneităţii, în cele mai variate domenii: embriogeneză, fizică cuantică, genetică.
Simplă întâmplare?

 

Cei opt membri ai grupului consideră că, dacă ar fi fost o singură coincidenţă, da, ar fi putut-o numi întâmplare. Dar, pe măsură ce îşi aruncă privirea asupra altor scrieri, descoperă alte şi alte coincidenţe, astfel încât, ceea ce putea părea la început o întâmplare, li se reliefează a avea caracteristicile unui algoritm. Algoritm, deci numere aflate într-o relaţie strict determinată de nişte reguli.

Putem noi descifra aceste reguli?

...

... dar, de unde ştim că, poate, mersul înainte al omenirii nu este influenţat şi de faptul că am încercat să înţelegem lucrurile pe care le-am aflat şi, o să le mai aflăm? — întrebă Tudor
- Adică suntem noi în postura de a "învârti" lumea? ca să mă exprim într-un limbaj plastic.
- Nu în sensul în care te exprimi tu. Dar cred că fiecare acţiune, a fiecăruia dintre noi, declanşează, sau se asociază unor procese deja începute. Şi mai cred că, inclusiv în cazul acesta, cantitatea începe să conteze, sau mai bine zis numărul, pentru că tot ne-am focalizat pe analiza numerelor în ultima perioadă.
- Acţiunea concertată a unui număr mai mare de conştiinţe poate schimba lumea! — spuse Vlad. Cred că la asta te-ai referit Tudor, nu?
- Da, la asta.
- Sper că nu vrei să defineşti o acţiune concertată ca una de masă în care mii de oameni se gândesc în acelaşi moment la o anumită idee? In cazurile discutate de noi ar fi mai dificil de extras ideea la care să se gândească toţi odată — întrebă Radu.
- Nu, nu la asta ma gândeam, ci la dorinţa din interiorul fiecărui om de a îşi defini locul său în lume...