Sufletul meu, temnita mea

…adevarul esential de la care pleaca Parintele Simeon in cartea de fata este acela ca omul este captiv zonei necunoscute a sufletului sau, subconstientului care-i este complet necunoscut. Pledoaria este pentru efortul neincetat de a scoate la suprafata si a curata apele tulburi si intunericul acestor adancuri sufletesti, unde omul depoziteaza lucrurile urate, refularile si frustrarile, poftele murdare neimplinite, gandurile necuviincioase, ambitiile, traumele sufletesti din perioada copilariei si a adolescentei, etc. Solutia sau terapia crestina, experimentata de sfintii Bisericii este simpla: incredinteaza-te lu Dumnezeu atat cat te cunosti si cat simti despre tine si va continua sa iasa la suprafata constienta alta parte din profunzimile necunoscute si intunecate ale sufletului. Astfel, vei scoate la suprafata totul si vei ajunge sa te cunosti pe tine insuti cu adevarat si in intregime. In plus, te vei trezi ca ai ajuns la liman sau pe “malul celalalt”, cum spune Parintele Simeon, adica, ai ajuns la Dumnezeu.

Eliberarea din temniţa propriului suflet Capitolul I Abordări psihologice ale vieţii duhovniceşti Cum s-au aflat Sfinţii pe malul celălalt Atitudinea sufletului în relaţia cu Dumnezeu Problema este ca omul să se dăruiască lui Dumnezeu Să facem ceea ce trebuie pentru a normaliza sinele nostru O învăţătură greşită a creştinilor occidentali Sentimentele de vinovăţie, o temă foarte serioasă Temniţa mea, călăii mei Capitolul II Partea generală Stări psihologice bolnăvicioase Cugetele în stările psihice bolnăvicioase Botezul şi consecinţele păcatului Adorarea sinelui nostru Oamenii cu probleme care vin în Biserică Pe unii oameni nevoia îi conduce la Biserică Una este să fii atent, alta este să fii ipohondru Sufletul nostru este o fortăreaţă de necucerit „Iartă-mă, Doamne, am păcătuit!" Capitolul II Partea specială a. Constrângerea psihică b. Sentimentul de inferioritate Inferioritate şi superioritate Acceptă-ţi sinele aşa cum este In lumina lui Dumnezeu toate se aranjează Ne-am văzut cu adevărat sinele? De ce ne referim cu insistenţă la sfânta Isidora Complexaţi şi în viaţa de dincolo?