Singura dieta care exista

…potrivit studiilor facute majoritatea tulburărilor alimentare sunt simptomatice pentru depresii, singurătate, plictiseală, supărare, neajutorare, vinovăţie şi ura faţă de propria persoană. Un sentiment duce la altul şi la altul, într-un cerc din care parcă nu poţi să evadezi. „Mănânc pentru că sunt deprimată. Mă deprim când mă simt singură. E plictisitor să fii singură…” Sentimentele acestea ţi se par familiare? Persoanele supraponderale au adeseori un sentiment de eşec, provocat de faptul că nu sunt capabile să-şi schimbe condiţia. Pot să devină sclavele dietelor, unele după altele. Este o conspiraţie împotriva propriei persoane! În afara dietelor, oamenii se mai torturează fizic singuri şi în alte moduri. Jim Fadiman, psiholog, spune că orice exerciţiu fizic, efectuat exclusiv în scopul obţinerii unei scăderi în greutate nu va duce la împlinirea acestui scop pe termen lung. Dacă nu faci mişcare din plăcere, este o auto-tortură şi simplul fapt că faci mişcare îţi aminteşte că eşti gras. Cercetările noastre prin intermediul Rebirthing – Renaşterii – care a condus la Antrenamentul pentru Relaţii Pline de Iubire au arătat că supraponderalitatea se mai datorează şi traumei naşterii, sindromului de dezaprobare părintească, dorinţei subconştiente de a muri şi tiparelor negative de gândire. Aceste patru concepte sunt importante pentru înţelegerea problemei greutăţii corporale. Traumatismul naşterii este debutul tău în lume, la viaţa din afara pântecului mamei. Înainte de naştere te-ai aflat într-un mediu ideal, în care îţi erau satisfăcute toate nevoile – de iubire, căldură, adăpost, hrănă. Pentru majoritatea oamenilor, naşterea reprezintă o experienţă violentă care conţine o durere considerabilă şi senzaţia că te-ai rătăcit. Ca urmare a acestei experienţe, mulţi oameni consideră că lumea este un loc ostil, neplăcut, în care umblă liberi oameni nedemni de încrederea altora, care îi urmăresc să pună mâna pe ei. Sindromul dezaprobării părinteşti te face să gândeşti negativ cu privire la tine şi la viaţă. Părinţii tăi s-au confruntat cu dezaprobarea când erau mici, au crescut şi au transmis dezaprobarea mai departe, ţie. Acest sindrom rezultă din faptul că părinţii tăi nu au reuşit să facă faţă cerinţelor părinţilor lor, de iubire şi perfecţiune. Părinţii tăi au eşuat permanent în încercările lor de a le face pe plac părinţilor lor, care erau pretenţioşi şi care le-au refu­zat iubirea şi afecţiunea. Ca urmare, părinţii tăi şi-au pierdut mult timp fie încercând să se răzbune pe părinţii lor pentru dezaprobare, fie încercând să le câştige iubirea. Când aceste eforturi au eşuat, şi-au suprimat amărăciunea din această cauză, ori au transferat o parte din resentimente altor personalităţi înzestrate cu autoritate, cum ar fi profesorii, colegii sau angajatorii. După ce te-ai născut, părinţii tăi au avut posibilitatea să reverse asupra ta ostilitatea pe care au moştenit-o şi cu care au trăit foarte mult timp. Această carte îţi va arăta cum sunt relaţionate supraalimentaţia şi sindromul dezaprobă­rii părinteşti. Dorinţa subconştientă de a muri reprezintă acceptarea inevitabilităţii morţii prin forţele „care există”. Oamenii acceptă forţa morţii când refuză să o pună sub semnul întrebării. Mulţi oameni de ştiinţă semnalează însănătoşiri spontane şi chiar vindecări după boli terminale, mai ales cancer, la pacienţi care refuză să spună da morţii. Mulţi oameni de ştiinţă admit actualmente că mintea şi puterea pe care o are asupra morţii nu trebuie să fie subestimată. Unii oameni de ştiinţă îi studiază acum pe maeştrii spirituali şi afirmă ceea ce maeştrii predică de secole întregi: Există o alternativă la moartea fizică şi aceasta este prelungirea vieţii / nemurirea, chiar şi posibi­litatea de dematerializare şi rematerializare! Mai târziu în cuprinsul acestei cărţi vei vedea, dragă cititorule, care este legătura dintre supraalimentaţie şi dorinţa subconştientă de a muri. Iisus Hristos, recunoscut drept un mare învăţător spiritual atât de către ne-creştini cât şi de gânditorii creştini, a spus, „Cel care mănâncă din trupul meu va trăi veşnic.” Creştinismul, alături de alte dogme religioase, vede în împărţirea hranei simbolul unei amestecări mai profunde, mai spirituale, a sufletelor. Frângerea pâinii împreună cu alţii este într-adevăr o taină. Dar abuzul de alimente prin supraalimentaţie este o formă de sinucidere şi o dorinţă nerostită de a muri. Tiparele negative de gândire sunt reprezentate de toate gândurile negative cu care îţi place să te flagelezi în permanenţă. Ele pot să includă favoritele cum ar fi „niciodată nu arăt cum trebuie,” „în veci n-o să pot să am un corp ca lumea” şi „nimeni nu mă poate iubi pentru că sunt prea gras(ă).” Pentru a începe să-ţi modifici tiparul tiraniei greutăţii, trebuie să începi să îţi schimbi modul de gândire. Trebuie să înveţi să transformi toate gândurile negative în gânduri pozitive pentru a înlocui eşecul cu succes. Nu trebuie neapărat să rămâi ancorat(ă) în inutilitate şi disperare. Faptul că eşti supraponderal(ă) nu este natural decât dacă crezi tu că este. Orice creezi cu mintea, poţi şi să destrami. Trebuie să destrami „gândurile grele” care te îngraşă. Motivul pentru care regimurile alimentare şi alte metode de auto-pedepsire nu au dat rezultate în cazul tău şi al multor altor oameni este acela că n-ai ajuns niciodată la cauza problemei tale ponderale. După încheierea unui regim alimentar, greutatea va reveni la valorile anterioare, dacă este folosită ca mijloc de protecţie pentru tine sau ca armă împotriva altcuiva. Această utilizare a greutăţii corporale provine dintr-o frică pe care trebuie mai întâi s-o descoperi şi apoi s-o rezolvi. După ce dispare frica, recurgând la afirmaţii, Renaştere, Rolfing, seminare şi la orice altceva mai dă rezultate, vei reuşi să laşi greutatea corporală să se reducă în mod natural. Iată acum câteva moduri pozitive, nu nişte adevărate pedepse, pentru a începe să te gândeşti la hrană şi la hrănire: · Mănâncă alimentele care îţi fac cu ochiul. · Alimentele care îţi fac cu ochiul sunt acele alimente care îţi satisfac o anumită, nevoie într-un anumit moment. · Vinovăţia şi plăcerea nu fac casă bună împreună. · Hrănirea trebuie să confere satisfacţie şi plăcere, altminteri nu este eficientă. · Libertatea de a mânca îţi va da şi libertatea de a nu mânca. Această dietă NU îţi impune să renunţi la alimente sau să faci exerciţii fizice. Îţi IMPUNE, în schimb, să ţii regim de gândire negativă şi să faci exerciţii mintale. Această dietă te poate ajuta să-ţi schimbi modul de a gândi, sentimentele şi aspectul. Te poate face să te simţi bine cu tine şi cu propria viaţă. Şi nu e asta tot ce ne dorim? CUPRINS: Hrană pentru gânduri: gânduri pentru hrană, de Fred Lehrman Introducere Partea întâi Despre Singura dietă care există Despre principiile care trebuie stăpânite mai întâi Paşi esenţiali pentru dietă Partea a doua Începutul Merit să am greutatea ideală Ura păstrată înseamnă greutate corporală excesivă Este normal să fii fericit Fă-ţi plăcerile şi ajungi la zvelteţe Mănâncă singur(ă) Când mănânci necontrolat Jocul cu mâncarea Dieta iertării Afirmaţii pentru Singura dietă care există de Phil Laut Exerciţii de respiraţie Cum afectează sindromul dezaprobării părinteşti gândirea în privinţa hranei Vindecă moartea şi scazi în greutate Partea a treia Înfruntarea adevărului Curătire finală Postul Mai multă hrană pentru gânduri Hrana şi spiritualitatea Ispăşirea Afirmaţii despre greutatea corporală Afirmaţii de iertare Afirmaţii despre actul hrănirii Afirmaţii finale Partea a patra Ce este hrănirea? Dincolo de hrănire: hrana ca meditaţie de Fred Lehrman Ultimul cuvânt în materie de preparate şi servire de Robert Rosellini Gânduri de încheiere Nectarul suprem Rămas bun