România după Primul Război Mondial. O modernizare complexă

Primul Război Mondial a schimbat radical destinele statelor Europei Centrale și de Est. Pentru România Mare, care devenise un stat cu o suprafață geografică mult lărgită și o populație etnică mult mai diversă, perioada interbelică a însemnat o epocă de transformări profunde în societate, în aparatul administrativ, dar și în mentalul colectiv.

 

Noul stat unitar român a fost pus în fața unei serii de provocări politice, administrative, financiare, educaționale și religioase dificile, care vor marca decisiv dezvoltarea sa pe termen lung. Studiile reunite în acest volum, scrise de specialiști în istoria României și Europei interbelice, analizează fațetele diverse ale procesului de modernizare: atitudinea elitelor românești cu privire la noua organizare statală, unificarea unor sisteme legislative diferite specifice fiecărei regiuni a țării, problemele interconfesionale și relațiile interetnice.

CUPRINS:

ALBERTO BASCIANI
Introducere 

FRANCESCO GUIDA
Ar fi putut avea succes „avântul revoluționar“
la începutul perioadei interbelice în România? 19

PAUL BRUSANOWSKI
Provocări nebănuite după realizarea Marii Uniri.
Discuțiile privind statutul Bisericii Ortodoxe
din România Mare (1919–1925) 43

LUCIAN LEUȘTEAN
România și sistemul Ligii Națiunilor de protecție
a minorităților „de rasă, de limbă și de religie“.
Repere constitutive și microanaliză cantitativă 80

FLORIN ANGHEL
Țara de la frontieră: Dobrogea de Sud.
Memoria periferiilor idealului național (1913–1940) 110

HANS‑CHRISTIAN MANER
Kulturkampf în România? Dezbateri asupra
concordatului în anii ’20 ai perioadei interbelice 149

CRISTINA BRĂGEA
Identități confesionale și naționalism
în relațiile diplomatice româno‑vaticane (1920–1927).
O analiză a documentelor din Arhiva Apostolică
Vaticană 176
Lista autorilor 193