Regele şi cadavrul

... an de an, au fost născocite poveşti, aşternute în scris, devorate, uitate. Oare ce s‑a ales de ele? Câteva au supravieţuit, şi acestea, ca o mână de seminţe, au fost răspândite în succesiunea generaţiilor, propagând noi povestiri şi furnizând hrană spirituală multor popoare. Cea mai mare parte a moştenirii noastre literare ne‑a parvenit în felul acesta, din epoci pierdute în negura vremurilor, din colţuri îndepărtate şi tainice ale lumii.

 

Fiecare nou poet adaugă ceva din substanţa propriei sale imaginaţii, şi seminţele, astfel hrănite, sunt readuse la viaţă. Forţa lor germinativă este perenă, nu aşteaptă decât să fie stimulată. Şi astfel, chiar dacă, din când în când, unele soiuri par a fi murit, ele reapar într‑o bună zi, dându‑şi încă o dată mlădiţele caracteristice, la fel de proaspete şi de verzi ca mai‑nainte.

 

 

Cuvântul înainte al editorului american
Diletantul printre simboluri

 

PARTEA ÎNTÂI. Papucii lui Abu‑Cassem
Un erou păgân şi un sfânt creştin
Patru romane cavalereşti din ciclul Regelui Arthur
I. SIR GAWAIN ŞI CAVALERUL VERDE
II. CAVALERUL CU LEUL
III. LANCELOT
IV.  MERLIN
Regele şi cadavrul

 

PARTEA A DOUA. Patru episoade din povestea de dragoste a Zeiţei
I. CREAŢIA INVOLUNTARĂ
II. CĂSĂTORIA INVOLUNTARĂ
III. MOARTEA VOLUNTARĂ
IV.  SHIVA NEBUN
Pe malul lacului Sipra