Rabuni. Confesiunile Luceafarului de Dimineata - Marius Ghidel

Când împărțim, cream distanţă. Când distanța se adâncește, apare frica. Când frica crește, apare ura. Dar dacă renunțam la împărțire dacă vedem dincolo de etichete: nu mai avem de ce să urâm. În loc de separare, apare compasiunea. În loc de conflict, apare liniştea. Și în aceasta linişte, vedem că nu am fost niciodată cu adevărat separați.

Diavolul ne amagește cu putere și ne înrobește. Dumnezeu ne cere slăbiciune si ne face liberi. Alegem diavolul pentru că ne oferă plăcere fără efort, pentru că ne ispiteşte cu promisiuni de confort și ocrotire, dar tot ceea ce ne da ne leagă de lume şi ne îngroapă mai adânc în iluzie. Dumnezeu, in schimb, ne curăță prin suferință, prin pierderi, prin renunțare, dar tocmai această cale aparent dificilă este cea care ne duce la adevărata libertate.

 

Când căutăm confort, diavolul ne intinde pe o perna moale de lux, dar sufletul nostru se afundă în dependența. Când vrem ocrotire, diavolul ne dá iluzia controlului, dar ne tine captivi in frică. Cind tânjim după iubire, el ne aruncă în relații superficiale care ne lasă goi pe dinauntru.

Nu exista progres spiritual fără această împorivire la "mai bine" pentru sine.  Când renuntăm la dorința de a controla, de a ne proteja, de a obtine avantaje, începem să trăim în armonie cu Dumnezeu. Paradoxal, cu cat ne golim de noi înşine, cu atât devenim mai liberi. Cu cat pierdem mai mult din ceea ce lumea consideră valoros, cu atât caștigăm mai mult din ceea ce sufletul caută cu adevărat.