Povestiri ale intelepciunii

Preț: 12,69 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
ISBN: 973-87491-1-5
Editura: Arka
Anul publicării: 2006
Pagini: 110
Categoria: Beletristica/Literatura Initiatica
DESCRIERE
De la traditia crestina prezenta prin Patericul egiptean pina la traditia zen - budista, cartea scoate la iveala esenta (comuna a) tuturor traditiilor.
Din Cuprins:
Un discipol s-a dus la maestrul său şi i s-a plâns:
- Meditaţia mea este oribilă! Ori sint împrăştiat, ori mă dor picioarele, ori îmi este somn! Este de-a dreptul groaznic!
- O să treacă, a răspuns maestrul liniştit.
O săptămână mai târziu, discipolul s-a dus din nou la maestru şi i-a spus, fericit:
- Meditaţia mea este minunată! Sînt atât de lucid, de plin de pace, atât de viu! Este pur şi simplu încântător!
- O să treacă, a spus din nou maestrul, la fel de calm.
Se povesteşte, despre micul Ioan Tebanul, ucenicul avvei Ammoes, că l-a slujit neabătut pe bătrân, vreme de doisprezece ani, cît timp acesta a fost bolnav. Stătea tot timpul cu el, aşezat pe o rogojină. Bătrânul, care ajunsese la îmbunătăţire sufletească, se prefăcea că îl tratează dispreţuitor şi, cu toate că Ioan s-a chinuit mult cu boala lui, niciodată nu i-a zis: "Fii binecuvîntat!". Dar când i s-a apropiat sfârşitul, iar bătrânii stăteau împrejurul lui, el a luat mâna ucenicului şi i-a zis: "Fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit!". Apoi l-a încredinţat bătrânilor, zicând: "Acesta este un înger, nu un om".
Din Cuprins:
Un discipol s-a dus la maestrul său şi i s-a plâns:
- Meditaţia mea este oribilă! Ori sint împrăştiat, ori mă dor picioarele, ori îmi este somn! Este de-a dreptul groaznic!
- O să treacă, a răspuns maestrul liniştit.
O săptămână mai târziu, discipolul s-a dus din nou la maestru şi i-a spus, fericit:
- Meditaţia mea este minunată! Sînt atât de lucid, de plin de pace, atât de viu! Este pur şi simplu încântător!
- O să treacă, a spus din nou maestrul, la fel de calm.
Se povesteşte, despre micul Ioan Tebanul, ucenicul avvei Ammoes, că l-a slujit neabătut pe bătrân, vreme de doisprezece ani, cît timp acesta a fost bolnav. Stătea tot timpul cu el, aşezat pe o rogojină. Bătrânul, care ajunsese la îmbunătăţire sufletească, se prefăcea că îl tratează dispreţuitor şi, cu toate că Ioan s-a chinuit mult cu boala lui, niciodată nu i-a zis: "Fii binecuvîntat!". Dar când i s-a apropiat sfârşitul, iar bătrânii stăteau împrejurul lui, el a luat mâna ucenicului şi i-a zis: "Fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit!". Apoi l-a încredinţat bătrânilor, zicând: "Acesta este un înger, nu un om".













RECENZII