Parintele Sofian, Duhovnicul

…părintele Sofian a fost, întâi de toate, un monah desăvârşit. Toată viaţa a trăit în smerenie şi ascultare. Am cunoscut îndeaproape duhul lui de supunere faţă de ierarhul său. A fost milostiv, toată agoniseala o împărţea săracilor care îl aşteptau zilnic în curtea Mănăstirii Antim. A fost un monah nevoitor şi rugător. Cunoaştem experienţele sale din perioada Rugului aprins. Nu a mărturisit niciodată că ar fi avut darul rugăciunii neîncetate, dar sunt indicii că avea rugăciunea: La rugăciune, eu nu ţin seamă de bătăile inimii, de o sincronizare a lor, ci sunt atent la cuvintele rugăciunii, ca fiecare cuvânt din rugăciune să cadă pe locul inimii. Dar dacă de un an şi ceva vă rugaţi aşa şi aveţi bucurii duhovniceşti, rugaţi-vă în continuare cum v-aţi rugat până acum. Vă socotesc fericit dacă puteţi avea două-trei ore pe zi pentru sfânta rugăciune, scria unui monah. "Din această ştiinţă şi lucrare a rugăciunii neîncetate s-a hrănit iscusinţa sa de duhovnic, revărsată asupra fiilor săi sufleteşti în intimitatea spovedaniei, sau de la amvon, sau prin poveţele ziditoare de suflet", observa academician Virgil Cândea, unul dintre fiii săi duhovniceşti. A iubit Sfântul Altar şi Dumnezeiasca Liturghie. Chipul părintelui Sofian slujind Dumnezeiasca Liturghie, glasul său blând, firesc rugător, cu simţul muzicii bisericeşti, mângâie încă amintirea celor care l-au cunoscut. A fost un neobosit predicator. Deşi, datorită duhului său smerit, predica sa nu era spectaculoasă, era însă cuceritoare şi cu multă putere. Ca şi scrisul, cuvântul lui era măsurat, ordonat, în fraze scurte, fără abuz de epitete, deşi păstra uşor miresmele graiului moldovenesc. Rostirea era una consecvent mărturisitoare. De aici şi puterea cuvântului său. Părintele Sofian a fost şi pictor bisericesc. A pictat şi restaurat multe biserici. Pictura bisericească a constituit un capitol asumat continuu de părintele. În jurnalul său descrie pictarea primei biserici, cea din Pipirig, apoi a bisericii Mănăstirii Negru Vodă, a bisericii Mănăstirii Dealu, sau a celor două biserici din Liban. Pe crucea mormântului a aşezat el însuşi o fotografie cu dânsul ţinând în mână pensula şi culorile. Dar componenta principală a slujirii sale preoţeşti a fost, fără îndoială, aceea de părinte duhovnicesc. Părintele Sofian a fost un părinte duhovnicesc în adevăratul sens al cuvântului. Nu spovedea pur şi simplu, ci îşi asuma paternitatea duhovnicească pentru fiii săi duhovniceşti. Odată ajuns sub epitrahilul părintelui, rămâneai pentru totdeauna. Era blând şi tare înţelegător cu neputinţele oamenilor. Era aspru doar cu judecata aproapelui. Spunea: "Să nu osândiţi pe nimeni, niciodată, chiar dacă îl veţi vedea greşind. Îl puteţi sfătui direct să nu facă respectiva abatere şi să vă rugaţi pentru el". Popularitatea de care se bucura părintele Sofian ca duhovnic se datora, fără îndoială, intuiţiei credincioşilor că acesta era aproape de Dumnezeu, că prin el vorbea Dumnezeu Însuşi…ne atrăgea la părintele Sofian simţul că era purtător al duhului dumnezeiesc, după care tânjim toţi...

Notă asupra ediţiei Părintele Duhovnicesc în Biserica Ortodoxă Intru pomenirea Părintelui Sofian Boghiu Părintele duhovnicesc Sofian Câteva teme dominante în corespondenţa părintelui Smerenia şi conştiinţa păcatului Rugăciunea inimii Judecata aproapelui Părintele Sofian - teolog, gânditor creştin Părintele duhovnicesc în Biserica Ortodoxă Scrisori Scrisori adresate rudelor din Basarabia Scrisori către Părintele Sofian Note Despre cunoaşterea lui Dumnezeu Despre Dumnezeu Despre ascultarea de Dumnezeu Despre căutarea lui Dumnezeu Despre Chipul Domnului Despre scopul vieţii Despre chipul omului creat de Duhul Sfânt Despre chipul omului îndrăcit de patimi Despre legea vieţii duhovniceşti Despre har Despre Sfânta Cruce Despre semnul Sfintei Cruci Despre sfârşitul lumii Despre moarte Despre bolile sufleteşti Despre nevoinţă Despre asceza trupului Despre Sfânta Mahramă Despre icoană Despre icoană, simbol, idol Despre actualitatea icoanelor Despre chipul călugărului îmbunătăţit Despre gândul la moarte Despre judecată Despre viaţa sufletului după moarte Despre păcate Despre căinţă Despre plecarea genunchilor Despre mărturisire Despre primenirea sufletelor Despre veşnicie Despre inimă Despre inimă în religie Despre ateism Despre predică şi trăire Despre apostolatul mirenilor Despre post (I) Despre post (II) Despre post (III) Despre bucate Despre materie Despre învierea Domnului Despre înălţarea la cer a Mântuitorului Despre viaţa omenească Despre trupul omenesc Despre suferinţa pentru păcate Despre creşterea de prunci Despre pocăinţă Despre credinţă Despre ispite Despre iertare Despre împăcare şi iertarea vrăjmaşilor Despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu Despre zestrea sufletului Despre cinstirea sfintelor moaşte Despre smerenie Despre Canonul cel Mare Despre roadele Sfintei împărtăşanii Despre împlinirea poruncilor Despre păcat Despre cum poţi recunoaşte păcatul Despre spovedanie Despre canon Despre suferinţă Despre sărbătoarea Crăciunului Despre noaptea de Crăciun Despre Rugul Aprins (I) Despre Rugul aprins (II) Despre rugăciune (I) Despre rugăciune (II) Despre sfinţirea apei mari Despre Sfânta împărtăşanie, în Sfânta şi Marea Joi Despre înviere Despre îngeri Despre sfinţi Despre naţionalism şi evlavie Despre Ortodoxie Despre pictură Despre Tatal Nostru Despre cinstirea cu buzele Despre păcate Despre făţărnicie Despre viaţa viitoare Despre pomeniri Despre nesingurătate Despre necazuri şi iertare Mărturisire despre dumnezeirea lui Hristos Rugăciune către Maica Domnului Rugăciune către Sfinţi Rugăciune către Sfinţii Arhangheli Rugăciune către Domnul Dumnezeu