O scurtă istorie a minții. De la maimuțele antropoide la intelect și mai departe

... când vorbim despre lucruri care s-au întâmplat „doar în minte“, ne referim îndeobște la plăsmuiri. Povestea spusă de William H. Calvin s-a desfășurat în cutia craniană a hominizilor, dar e cât se poate de reală – și a schimbat, în cele din urmă, chipul planetei. Este vorba de istoria a ceea ce s-a întâmplat cu mintea de-a lungul a multe milioane de ani.

De unde vin și încotro ne poartă conexiunile neuronale care au evoluat pe parcursul epocilor glaciare și care ne-au permis să ajungem, astăzi, dincolo de spațiul terestru? Aruncând o lumină nouă asupra gândirii umane, răspunsurile propuse de William H. Calvin dau, totodată, de gândit.

 

 

PREFAȚĂ   

„Știi să spui povestea lumii, într-o seară, în jurul focului din mijlocul taberei, așa cum făceau șamanii de demult?“ Istoria minții e  uimitor de scurtă. În loc să-ncep cu un Big Bang, vă voi conduce către unul – „Big Bang-ul Minții“ – și apoi ne vom uita mai departe, către viitoarele progrese ale minții.

 

O PERSPECTIVĂ PREGĂTITOARE

 

1.  CÂND CIMPANZEII GÂNDESC
Cum eram acum 7 milioane de ani?
Poate că cimpanzeii nu sunt la fel de sociabili cu oamenii precum un câine, care te crede conducătorul haitei din care face parte, sau
o pisică, care te confundă cu mama ei, dar, ei între ei, cimpanzeii manifestă mare parte din comportamentul social uman instinctiv. Se joacă chiar și de-a baba oarba. În schimb nu au capacitatea de a-și face planuri pe termen lung.

 

2.   POZIȚIE BIPEDĂ, DAR CREIER MARE  CÂT AL MAIMUȚELOR ANTROPOIDE
La liziera pădurii cu savana
Nu ne dorim să trăim în pădurile întunecate. Preferăm câțiva copaci și o perspectivă frumoasă către apă și iarbă – motiv pentru care o proprietate pe malul mării este acum atât de scumpă. Strămoșii noștri săpau după rădăcinoase, dar nu produceau unelte ascuțite. Oare maimuțele bipede au adoptat postura verticală pentru a vedea mai bine în zare, pentru a-și căra mai bine puiul, sau ca să nu le mai ardă spinarea vipia din miezul zilei?

 

3.  TRIPLA LANSARE DE‑ACUM VREO 2, 5 MILIOANE DE ANI  
Clima oscilantă, confecționarea uneltelor și creierul mai mare
În Africa a apărut un derivat cu un creier mai mare. O specie nouă apare, de regulă, ca o populație mică, izolată. Să ne imaginăm, de pildă, că sucursala din Nairobi a unei mari companii nu mai poate să comunice cu sucursala-mamă și trebuie să se descurce pe baza propriilor idei și resurse, să se scufunde sau să se mențină pe linia de plutire prin propriile forțe într-un climat tot mai ostil.

 

4.  HOMO ERECTUS S‑A HRĂNIT BINE  
Când a început să mănânce mai multă carne, a reușit pentru prima oară să se răspândească în afara Africii
Probabil că deja prepara hrana, poate chiar și câte o tocăniță delicioasă. Cu 1, 7 milioane de ani în urmă, Homo erectus s-a răspândit din Africa în stepele Asiei, unde mânca multă carne. Aruncarea cu precizie e o sarcină dificilă pentru creier. Nu te poți baza pe informații actualizate pe parcursul lansării (celulele nervoase îți funcționează prea încet). În lipsa unui feedback la vremea potrivită, trebuie să-ți construiești planul perfect în etapa „fiți gata“ – și poți da greș în nenumărate feluri, toate ducând la pierderea hranei. Așa că planificarea mai bună pe termen scurt are beneficii imediate. E posibil ca tot ea să fi dus și la îmbunătățirea planificării menite altor situații.

 

5.  A DOUA EXPLOZIE A CREIERULUI
Ce s‑a petrecut mai exact în urmă cu circa 750. 000 de ani?
Atunci când clima din epoca de gheață a început să aibă oscilații mai lente și mai ample, creierul a început să crească mai rapid în dimensiuni. Dar de ce? Tehnici de vânătoare mai solicitante? Sau poate a fost vorba de începuturile protolimbajului, format din propoziții scurte ca ale unui copil de doi ani de astăzi, dar încă nestructurat suficient pentru propoziții mai lungi

 

6. NEANDERTHALIENII ȘI STRĂMOȘII NOȘTRI PRE‑SAPIENS
Confecționarea în două etape a uneltelor și ce ne poate spune ea despre gândire
Dacă hominizii de-acum 400. 000 de ani puteau să etapizeze atât confecționarea de unelte, cât și prepararea hranei, probabil că viața lor mentală includea și alte planuri, mai orientate către viitor. Faptul că ne întrebăm dacă neanderthalienii puteau să vorbească ne ajută să ne lămurim cu privire la câteva dintre schimbările petrecute în milionul de ani care a trecut.

 

7.  HOMO SAPIENS FĂRĂ MINTEA MODERNĂ
Un creier mare, dar care nu prea o arată
Iată-ne iviți în ultimele câteva minute ale filmului devenirii din maimuțe, iar mult lăudata noastră inteligență încă nu și-a făcut apariția. Strămoșii noștri timp de 100. 000 de ani au fost Homo sapiens, dar, deși aveau creierul mare, ei nu erau Homo sapiens sapiens „moderni comportamental“. Forme simple de protostructură precum încadrarea și „teoria minții“ existau deja, și la fel, poate, un protolimbaj asemănător cu al unui copil modern de doi ani. În mod cert, dimensiunea creierului n-a fost suficientă pentru a produce rezultate spectaculoase. Mai trebuia și altceva.

 

8. APARE ÎN SFÂRȘIT GÂNDIREA STRUCTURATĂ
Principiul rampei de acces și apariția funcțiilor intelectuale superioare
Când spui „Cred că l-am văzut plecând acasă“ asamblezi trei propoziții într-o a patra. Gândirea mai are și alte aspecte structurate: planificarea în mai multe etape, jocuri cu reguli ce te obligă la anumite mutări, înlănțuiri logice de judecăți, muzica structurată. Se poate ca această suită structurată să fi contribuit la pasul imens către mintea modernă. A fost oare nevoie de o altă modificare genetică pentru a deveni moderni comportamental, sau boom-ul s-a declanșat doar grație achizițiilor culturale, când copiii au început să fie expuși elementelor structurate suficient de mult încât să-și poată configura creierul mai devreme – și astfel să fie mai performanți în viața adultă?

 

9.  DIN AFRICA, PRETUTINDENI  
Oare acest prototip încă plin de erori e cel care s‑a răspândit în întreaga lume?
În urmă cu circa 60. 000 până la 40. 000 de ani este intervalul cel mai probabil în care se va fi petrecut migrația oamenilor moderni în zonele mai exotice ale Eurasiei. Și se pare că au devenit moderni comportamental în multe privințe importante nu cu mult timp înainte de a părăsi Africa. Lipsa unei perioade de „reglare“ a noilor capacități, înainte ca acest prototip brut să se răspândească în afara Africii, poate fi privită ca prima distribuție mondială a unui soft predispus la erori de sistem.

 

10. CUM GESTIONEAZĂ CREATIVITATEA ÎNCURCĂTURILE   
Funcțiile intelectuale superioare și căutarea coerenței
Suntem fascinați când descoperim o ordine ascunsă, când dibuim, folosindu-ne de imaginație, cum se leagă lucrurile. Iar problema cu creativitatea nu e alcătuirea unor combinații noi – e de-ajuns fie și puțină dezordine –, ci gestionarea lipsei de coerență. De multe ori lucrurile nu se leagă prea bine – de pildă în cursul viselor noastre nocturne, pline de oameni, locuri și întâmplări care nu prea se potrivesc unele cu altele. Ce fel de proces din mers e necesar pentru a transforma un asemenea amestec incoerent într-un tot unitar și coerent, fie că e vorba de un program pentru mișcarea de aruncare la țintă sau de unul pentru construirea unei propoziții noi de rostit cu voce tare?

 

11.  AUTOCIVILIZAREA
De la plantare la scriere și la medicina minții
Odată ce agricultura a permis dezvoltarea orașelor și a ocupațiilor specializate, acum 6. 000 de ani (adică în ultimele secunde ale filmului), scrierea s-a dezvoltat din ținerea evidenței taxelor în urmă cu circa 5. 000 de ani. Educația ne ajută acum să ne descurcăm cu mintea noastră expusă la erori, să ne „dezvățăm“ de fizica noastră aristotelică intuitivă, dar greșită, de biologia noastră intuitivă a substanțelor vitale și de noțiunile noastre intuitive de inginerie care fac ca evoluția darwiniană să fie atât de greu de priceput. Azi, medicina liniștește vocile și halucinațiile, atenuează obsesiile și pornirile nestăpânite și vindecă depresiile. Dar oare e în stare medicina minții să ne și „îmbunătățească“, nu doar să ne panseze pe ici, pe colo la repezeală?

 

12. CE E BRUSC ÎN BIG BANG‑UL MINȚII?  
Oamenii moderni au reușit cumva să se pună la punct
Pentru cei pasionați de întrebările „cum“ și „de ce“, un scurt rezumat al celei mai recente Tranziții Majore din decursul evoluției. Se cunosc, până acum, vreo 5-6 candidați principali pentru tranziția spre omul modern comportamental, Homo sapiens sapiens. Toți se poate să fi fost esențiali, dar nu suficienți. Întrebarea nu e când a fost adăugată ultima piatră la boltă, ci care din ele a avut o curbă de creștere tot mai vertiginoasă odată ce construcția începuse să se ridice de la sine. Candidatul EvoDevo, acei copii precoce care și-au configurat creierul mai de timpuriu și au devenit adulți mai capabili, a reușit să ducă la dublarea și împătrirea procentului utilizatorilor de sintaxă în numai câteva generații.

 

13. SĂ NE IMAGINĂM O CASĂ DIN CĂRȚI DE JOC
Inventarea, din mers, a unor noi niveluri de organizare
Să luăm un exemplu în patru trepte: lâna e formată din fire, care sunt toarse până devin un material textil, iar acesta din urmă este apoi aranjat, prelucrat și transformat în piese de îmbrăcăminte. Când reușim, dimineața, să trecem de etapa cuvintelor monosilabice, după ce ne bem cafeaua, începem să facem corelații („Asta-i mai mare decât aceea“). După o a doua ceașcă de cafea putem avansa la un alt nivel, al analogiilor („mai mare e mai bine“). Poeții, de pildă, au de cântărit și comparat diverse metafore-candidați și recurg la tot felul de practici superstițioase pentru a-și ridica în minte casa din cărți de joc și a așeza nivel peste nivel.

 

14. VIITORUL MINȚII AMPLIFICATE
Un amestec inflamabil de ignoranță și putere?
Încotro se-ndreaptă mintea de-aici înainte, odată ce puterile i-au sporit grație educației și noilor unelte îmbunătățite de știință – dar cu instinctele sale viscerale care evoluază lent și sunt încă puternic ancorate în epoca de gheață? Probabil că vom schimba din nou vitezele mentale și vom ajunge să operăm cu mai multe concepte simultan și să luăm decizii din ce în ce mai rapid – dar, cu cât mergi mai repede, cu atât riști mai mult să pierzi controlul. Etica, morala, simțul a „ceea ce e drept“ sunt posibile numai pentru că există un nivel la care noi, oamenii, suntem capabili să facem speculații asupra viitorului și să ne adaptăm în consecință acțiunile. Dar știința ne oferă din ce în ce mai multe „faruri“, iar noi, în loc să ne lăsăm conduși de ele, „le-o tot luăm înainte“, apăsând pe accelerație mai tare decât ar trebui ca să putem reacționa eficient.

POSTFAȚĂ
Lecturi recomandate
Note