Nu copilul e de vină - Ioana Scoruș

„La naștere, fiecare copil are tot ce-i trebuie pentru ca, pus de părinți pe drumul vieții cu maturitate și înțe­lepciune, să ajungă, când se va desprinde de ei, o ființă pe deplin capabilă să stea pe picioarele sale și să facă față provocărilor vieții. La intrarea în lume, copiii au enorm de multe posibilități minunate. Ca acestea să devină reale, e nevoie de un mediu care le va realiza. Numai părinții, până la urmă, îl pot construi pas cu pas. Când mediul adecvat actualizării posibilităților pozitive nu survine, părinții sunt cei care poartă vina, nicidecum copilul, care, la începutul vieții, total dependent și incon­știent, nu are cum să știe ce trebuie să facă cu el și cu posibilitățile aflate la pândă în el. Părinții trebuie să le simtă, să le «miroasă», și sunt de acord că lucrul acesta nu e ușor deloc.“ — IOANA SCORUȘ

 

În paginile următoare voi dedica un spațiu amplu faptului că majoritatea părinților, atunci când se hotărăsc să aibă copii, se au în vedere mai mult pe ei înșiși decât pe copilul pe care urmează să-l aducă pe lume. Mamele, mai cu seamă, au în minte configurația copilului pe care, purtându-l în pântec într-un dialog neîntrerupt, și-l visează ele, pregătindu- se să facă loc în viață cuiva „după chipul și asemănarea“ fantasmelor lor.

 

Or o mamă sănătoasă, odată bebelușul născut, va trebui să simtă și să mâne pașii pe care îi va face copilul, tot mai mult în nume propriu, în numele dorințelor care, cu fiecare an ce trece, i se vor contura acestuia tot mai limpede ca fiind ale lui. Din păcate, de multe ori părinții vor să-și vindece frustrările personale pe spatele viitorului copil, care apare în viața lor fără să aibă habar că este sortit unui asemenea rol încă dinainte de a se naște. Că este sortit să facă „cândva“ ceea ce părinții lui au vrut să facă în viața lor și n- au reușit. Ei își vor „răzbuna“ neîmplinirile pe spezele copilului, care va fi mânat cu forța pe un drum ce, de la bun început, nu este al lui...

CUPRINS:

Cuvânt înainte... 7
Avertisment... 11
Introducere... 13
O fabulă... 17

PARTEA I
A deveni părinte – alegere conștientă, inconștientă,
sau determinism biologic?... 21
Dacă faci un copil, fă- l pentru el, nu pentru tine... 35
Părinți neputincioși, copii amenințați sau despre asimetria
pozițiilor părinte–copil... 62
sinele fals sau cum ne învață specialiștii funcționarea „ca și cum“... 79
Mama „suficient de bună“ și „frustrarea optimă“... 96
La ce este bun un tată – legea de deasupra capului... 116
Anxietatea dobândită, ca frână în dezvoltarea copilului... 132

PARTEA II
Preambul... 145
Ideologia progresistă... 147
„Reforma“ învățământului... 179
Dispariția distincției dintre real și virtual... 190
Și totuși, există speranță. Buna educație... 199
Idealul cuplului parental. O frumoasă utopie... 207