Nebun de fericire

... cui nu-i e frica de nebunie? Omenirea a avut obiceiul sa se raporteze cu teama la nebunie inca din negura vremurilor; nebunii au fost fie venerati, fie huliti, fie temuti, fie marginalizati, fie scosi tapi ispasitori, uneori chiar lapidati. Oricare i-a fost soarta in istorie, nebunul nu a lasat niciodata pe nimeni indiferent. Dar ceea ce ne da speranta e faptul ca au inceput sa apara oameni precum Jenny Lawson, femeia care nu se teme sa dinamiteze tabuurile, sa lupte cu sine si cu o intreaga societate, sa isi asume si sa se asume pe sine in mod public, cu bunele, si relele si nebunia ei. Din lupta aceasta a ei a rezultat o carte, o carte dura si sensibila, cinica pe alocuri, despre lucruri nerostite si de nerostit pana nu demult. Jenny este o persoana cu diverse tulburari psihice care isi asuma boala, o constientizeaza, o analizeaza si o infrunta.
 
Jenny e un om care a ales de buna voie sa fie nebunul de serviciu al unei societati care isi exhiba sanatatea mintala la tot pasul, motiv pentru care de multe ori, citindu-i paginile, vei ajunge sa te intrebi de partea cui se afla de fapt povara nebuniei. Jenny e un om care a ales sa fie fericit si liber, oricat de mult ar costa-o decizia asta. Si chiar o costa. Enorm. Faptul ca a ales sa isi impartaseasca lupta si experienta, a ales sa isi expuna ranile si tarele si ciudateniile are costurile lui. Sigur, acestea vin la pachet cu bucurii pe masura. Jenny se face purtatorul de cuvant al unei intregi categorii de marginalizati, de exclusi social, ceea ce e cum nu se poate mai minunat.

 

Caci sunt, si acestia, oameni ca mine si ca tine, doar ca au uneori zile mai proaste, cand sunt ceva mai speciali. Atata tot. Asta incearca Jenny Lawson sa ne faca sa intelegem. E un prim pas, care nu va avea ecou si nu se va traduce printr-o schimbare reala a mentalitatii noastre si a vietii acestor semeni ai nostri, decat daca vor pasi si altii, multi altii alaturi.

 

 

O serie de avertismente neinspirate ♦ 10
Notă din partea Autorului ♦ 11
înverşunat de fericită, periculos de tristă ♦ 19
Am găsit un suflet pereche şi avea un halat de toată frumuseţea ♦ 27
Telefonul meu e un companion mai amuzant decât mine ♦31
Am o tulburare de somn care ori mă doboară pe mine, ori pe altcineva ♦43
Câte calorii are un picior? ♦ 62
Prefa-te că te pricepi ♦ 64
Dildo-ul lui George Washington ♦ 71
Nu am psihoză. Vreau doar să mă bag în faţa ta la coadă ♦ 75
De ce aş vrea să fac mai multe când mă pricep atât de bine să fac nimic? ♦81
Ce-i spun terapeutului vs. ce vreau de fapt să spun ♦ 89
UITĂ-TE LA GIRAFA ASTA ♦ 94
Frica ♦ 100
Epidervenţii şi regulotox 104
E ca şi cum pantalonii tăi s-ar lăuda în faţa mea ♦ 111
Ce biban tare ♦ 114
Nu prea-mi dau seama care dintre noi e bolnav psihic ♦ 123
Jenny Lawson
Mi-am lăsat inima în San Francisco (înlocuiţi „San Francisco" cu „Lângă casa femurului" şi „inima" cu un semn trist de întrebare.) ♦ 128
Fă-ţi provizii de bulgări de zăpadă. Vine apocalipsa zombilor ♦ 131
Anexă: Un interviu cu autorul ♦ 143
Mă transform într-un zombi, organ cu organ ♦ l59
Pisicile sunt nişte căscate egoiste şi nu le deranjează deloc chestia asta ♦ 173
Urşii koala sunt plini de Chlamydia ♦ 175
Vaginul voodoo ♦ 205
Lumea trebuie să ţină cură de slăbire. La propriu ♦ 208
Nebună ca o vulpe întoarsă pe dos ♦ 212
Un eseu despre pătrunjel, wasabi, cremă de brânză şi supă ♦ 214
Şi apoi am primit trei pisici moarte prin poştă ♦ 220
Lucruri pe care s-ar putea să le fi spus din greşeală în timpul unor tăceri jenante ♦ 226
Scheletul meu ecartofantastic ♦ 230
Se cheamă „pisicamuflaj" ♦ 241
Suntem mai buni decât Galileo. Asta fiindcă el e mort ♦ 247
Lucruri pe care le-am învăţat de la tata ♦260
O să mor. în cele din urmă ♦ 263
Şi de asta prefer să-mi tai singură părul ♦269
cum priveşti lucrurile (Cartea Neldei) ♦ 271
Măcar îţi acoperi sfârcurile 274
Moartea provocată de lebede nu e atât de elegantă pe crede ♦ 276
Marele chestionar ♦ 288
Plastifierea pisicii ♦ 296
Copilul ăla a fost delicios ♦ 298
Prăjiturile astea nu ştiu nimic despre munca mea ♦305
Ar putea fi mai uşor. Dar nu ar fi mai bine ♦319
Epilog: în fundul tranşeelor ♦ 324