Muzeul inocenţei - Orhan Pamuk

Muzeul inocenţei - Orhan Pamuk
Premiul Nobel pentru Literatură 2006

„Orhan Pamuk a scris un roman de dragoste care poate fi oricând așezat alături de Lolita, Doamna Bovary și Anna Karenina.” 

„Toți mă întreabă: domnule Pamuk, dumneata ești Kemal din roman? Ei, gata! Nu, nu sunt Kemal, dar nici nu vă pot convinge că nu sunt. Asta înseamnă să fii scriitor. Și sunt fericit. Tolstoi a făcut o școală. Alți scriitori au întemeiat o revistă, au făcut filme, au avut o carieră politică. Muzeul ăsta e școala mea, e revista, e filmul și e politica mea. E o parte din mine.” (Orhan Pamuk)

„Secretul unui scriitor nu stă în inspirație – pentru că nu e niciodată limpede de unde apare ea și nici cum. Secretul unui scriitor stă în încăpățânare, în răbdare.” (Orhan Pamuk)

„Cea mai mare virtute a fanteziei unui scriitor este aceea de a uita lumea precum copiii, de a găsi în ea plăcerea fără opreliști, de a se juca cu regulile ei, dar în același timp de a-și lăsa cititorii să se piardă în ițele povestirii.” (Orhan Pamuk)

Muzeul de care aminteam a fost creat de autor împreună cu o echipă de arhitecți într-o casă din secolul al XIX lea în care a locuit familia Keskim între anii 1975–1999 din cartierul cel mai drag autorului, Beyoglu.

Pe cât de minuțios descrie scenele de viață din romanele sale, pe atât de minuțios a organizat cele peste o mie de exponate, așezate în 83 de vitrine care prezintă ceea ce personajele din roman îmbrăcau foloseau, auzeau, vedeau etc. Sunt obiecte de fiecare zi care reflectă societatea istanbuleză din clasa mai înstărită a anilor 1970.

Romanul relatează o poveste pasională de dragoste dintre Kemal, un tânăr bogat, și Fusun, o verișoară mai săracă. Kemal se hotărăște să facă un muzeu al dragostei pentru Fusun în casa în care a locuit ea, unde el își petrecea serile împreună cu familia ei. Se întâlnește cu Pamuk și-l roagă să-i scrie povestea, pe care tocmai am citit-o, dându-i detalii despre cum va fi organizat muzeul în care am intrat.

Orhan Pamuk expune în acest muzeu obiecte reale ale unei lumi fictive, pe care a început să le colecționeze încă din 1990, cu răbdarea colecționarului ce adună, odată cu obiectele, amintiri. Unele aparțineau familiei și prietenilor, altele din Istanbul și împrejurimi, iar altele din întreaga lume.

Chiar dacă știi că te afli în muzeul unei cărți, realitatea obiectelor te face să trăiești ficțiunea într-un „trecut-recent“, la care făcea referire și autorul despre romanele sale. „E un muzeu al unei iubiri obsesive, inocente în puritatea ei, iubirea aceea abstractă aproape, făcută din mici bucăți de realitate“, pentru că muzeele „sunt făcute nu pentru a fi vizitate, ci simțite și trăite, iar colecția este sufletul a ceea ce urmează să fie simțit, pentru că muzeele fără colecții nu sunt muzee ci simple locuri de expunere.“

CUPRINS:

1. Cea mai fericită clipă din viața mea
2. Buticul Şanzelize
3. Rude de departe
4. Făcând dragoste la birou
5. Restaurantul Foaierul
6. Lacrimile lui Füsun
7. Blocul Compasiunea
8. Prima băutură carbogazoasă pe bază de fructe din Turcia
9. F...
10. Luminile oraşului şi fericirea
11. Sărbătoarea Jertfei 
12. Sărutul pe buze
13. Dragostea, curajul și modernitatea
14. Străzile, podurile, pantele și piețele Istanbulului
15. Câteva adevăruri antropologice neplăcute
16. Gelozia
17. Întreaga mea viață depinde acum de a ta
18. Povestea lui Belkıs
19. La înmormântare
20. Cele două condiții puse de Füsun
21. Povestea tatei: cerceii cu perle
22. Mâna lui Rahmi Efendi
23. Tăcere
24. Logodna
25. Calvarul aşteptării
26. Localizarea anatomică a suferinţei din dragoste
27. Nu te lăsa pe spate, ai să cazi!
28. Mângâierea oferită de lucruri
29. Nu mai era moment în care să nu mă gândesc la ea
30. Füsun nu mai locuieşte aici
31. Străzile care îmi aminteau de ea
32. Umbrele şi nălucile pe care le confundam cu Füsun
33. Exaltări vulgare
34. Aidoma unui câine în Cosmos
35. Prima sămânță a colecției mele
36. Pentru o mică nădejde care să-mi aline suferinţa
din dragoste 
37. Casa pustie
38. Petrecerea de sfârşit de vară
39. Mărturisirea
40. Înotând pe spate
40. Mângâierile oferite de viața în vila de pe țărm
42. Melancolie de toamnă
43. Zile de noiembrie, reci și însingurate
44. Hotelul Fatih
45. Vacanță la Uludağ 
46. Oare e firesc să-ți laşi logodnica baltă?
47. Moartea tatei
48. Cel mai important lucru în viață este să fii fericit
49. Urma s-o cer în căsătorie
50. O văd pentru ultima oară
51. Fericirea nu înseamnă altceva decât să fii
aproape de persoana iubită
52. Un film despre viață și suferință trebuie să fie sincer
53. Suferinţa şi amărăciunea unei inimi frânte
nu sunt de folos nimănui
54. Timpul
55. Veniți din nou mâine, să stăm iar împreună
56. Casa de filme Lămâia S. A.
57. A nu putea să te ridici şi să pleci
58. Tombola
59. Cum så treci un scenariu de cenzură 
60. Serile pe Bosfor, la restaurantul Tihna 
61. A privi 
62. Ca să mai treacă timpul 
63. Rubrica de cancanuri
64. Incendiu pe Bosfor
65. Câinii
66. Ce e asta?
67. Apa de colonie
68. 4213 mucuri de țigări 
69. Uneori
70. Vieți frânte
71. Aproape că nu mai veniți pe la noi, Kemal Bey
2. Şi viața, întocmai ca dragostea 
73. Permisul de conducere al lui Füsun
74. Tarık Bey
75. Cofetăria Perla
76. Cinematografele din Beyoğlu
77. Marele hotel Semiramis
78. Ploaie de vară
79. Călătorie spre o altă lume
80. După accident
81. Muzeul inocenţei
82. Colecţionarii
83. Fericirea
Indice de personaje

RECENZII