Morometii (2 vol.) - Marin Preda

Morometii I nu era numai un roman neideologic, nescris după reteta vremii, ci chiar contraponderea unui univers tematic dominat de capodopera lui Liviu Rebreanu, Ion. Altfel spus, aceasta scriere schimba insusi canonul de concepere al asa-zisului roman rural – erau schimbate tipologiile, perspectiva narativa, modul de proiectare al unui univers epic. Rebreanu insistase nu atat asupra unui univers, ci asupra unui personaj care se confunda cu o natura; Preda articuleaza atat un spatiu epic, cat si un protagonist cu valoare exponentiala.

 

Morometii II reprezinta una dintre cele mai sceptice analize a primilor ani de dupa 1944. Bezmeticul uman devine acum o forta colectiva devastatoare. Satul, pana atunci repliat asupra lui insusi, se sparge. Romanul, pana atunci orientat in jurul catorva personaje, este invadat de tot felul de indivizi, oamenii asa-zisului ev nou. Este vorba de insi care vaneaza puterea, care lupta pentru suprematie, si prin care Marin Preda are prilejul sa observe inca o data, ceea ce numea „expansiunea eului“ – fenomen negativ, prin care insul incearca sa domine, sa manipuleze.

Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc.

 

Marin Preda face din țăranul Moromete un individ cu o viață psihologică normală, apt prin aceasta de a deveni erou de proză modernă, el creează un țăran inteligent, în măsură să conștientizeze, în modul lui caracteristic, dramele existenței și ale clasei sociale din care face parte. Aspre, dure, polemice sunt aproape toate bucățile din volumul de debut, încărcate de un patetism anume, antiidilizante, respirând efortul smulgerii din țărănie, a cuceririi vieții și carierei ca pe o pradă.