Mitul sfasiat - Vasile Lovinescu

... din întreaga arhitectură a mitului sfâşiat, o metaforă pentru fisurile modernității, singura piesă care contează este ancheta înaintată principiului delfic, gnothi seauton. La prima vedere, ai spera ca atacul lovinescian să fie concentrat pe sine. Dar protestul gravitează în jurul lui gnothi, care pentru modernul raționalist e cunoaştere, dar care pentru modernul romantic e gnoză. E posibilă împăcarea celor două? O problema deschisă, căreia va trebui să îi răspundem. Dar să vedem mai întâi care e tradiția recuperată de Lovinescu.

 

Problema principală e, după cum amintea Foucault, în cursul din 6 ianuarie 1982, de la College de France¹, aceea a relației dintre subiect şi adevăr. Oriunde ai privi în Antichitate, subiectului, de drept, nu îi este permis accesul la adevăr, în absența unei conversiuni, a unei transformări a propriului sine. Obținem, aşadar, un subiect modificat dacă deschide calea cunoaşterii, însă travaliul acestei reconstituiri vitale începe odată interogat Oracolul din Delphi. Interpelarea zeului e prudențială, temperată și vizează un angajament substanțial, anume, că subiectul nu va abuza de disponibilitatea Oracolului (gr. meden agan > nimic prea mult), nu va asuma promisiuni pe care nu le poate îndeplini și va medita îndelung la rezoluția din spatele revelației sale. Prin urmare, relația e una inegală: adevărul nu e accesibil subiectului, dar odată aflat, el îl va ilumina, avertizează Foucault,,, smulgându-l" din confortul lui existențial.

 

Aceasta însă e o cunoaştere de sine care se bizuie pe un principiu dominant, o maximă care traduce igiena de viață a anticilor, anume epimeleia heautou, grija de sine. Teza foucauldiană e ca antichitatea a privilegiat grija de sine ca precondiţie care face posibilă cunoaşterea de sine. Iar dacă filosofia nu e disciplina care, în mod canonic, revendică distincția dintre ce e adevărat şi ce e fals, ci mai degrabă înțelegerea a ce e adevărul și falsul, atunci, spune Foucault, antecamera acestor răspunsuri recurge la un model de spiritualitate, care nu e altul decât setul emergent de exerciții spirituale tradiționale - lectura, dialogul, introspecția, meditația. Ba mai mult, două sunt căile care susțin această spiritualitate în implementarea ei, suprapunând grija de sine cunoaşterii de sine, iubirea şi asceza, eros şi askesis...

CUPRINS:

 

Gnothi seauton sau modernitatea întoarsă
la Oracolul din Delphi (Oana ŞERBAN)

Adnotări despre mit
Mitul sfâşiat
Mit şi uimire
Orbi şi orbeți
Metafizica gestului
Beatrice
Blestemul templierilor din donjonul din Chinon
Considerații asupra formulei gnothi seauton
Notă adițională
Aspecte de simbolism inițiatic
Două steme
Simboluri din ghicitori, cimilituri, frământări de limbă, particule elementare