Mesaje de dincolo de timp si spatiu - Edar Cayce

Mesaje de dincolo de timp si spatiu - Edar Cayce 

Mi se cere atat de des sa povestesc in ce fel s-a manifestat darul cu care m-am nascut, incat simt nevoia sa expun aici faptele in toata simplitatea lor. Nu incerc sa scriu o autobiografie, nici macar sa prezint cronologic imprejurarile care m-au facut sa accept fenomenele psihice ca lucruri normale in viata mea zilnica. Dar, daca as putea sta de vorba in liniste cu voi, v-as spune ceea ce urmeaza.

M-am nascut si am crescut la ferma mea din estul statului Kentucky. Am invatat in scolile din tinutul meu. Copil fiind, eram considerat destul de simplu. Un padurar intalnit intr-o zi in codru mi-a spus ca eram la fel de viguros ca Samson. Apoi mi-a explicat ca era vorba despre un personaj biblic inzestrat cu o forta extraordi­nara. Impresionat de spusele lui, i-am cerut detalii mamei cand am ajuns acasa. Mai tarziu, l-am rugat pe tata sa-mi ofere o Biblie numai a mea, ca sa pot citi in voie.

La 13 ani, citisem de cateva ori Biblia in intregime. Nu-i prindeam deloc sensul si, totusi, mintea in dezvoltare parea sa gaseasca in ea ceva la care aspira fiinta mea cea mai profunda. Cand citeam fagaduintele continute in Biblie si rugaciunile celor care voiau unirea cu Dumnezeul unic, simteam ca trebuie ca toate acestea sa fie adevarate. Recitind Biblia de-a lungul anilor, fagaduintele ei au devenit din ce in ce mai reale...

Edgar Cayce (1877-1945) s-a nascut la o ferma de langa Hopkinsville, Kentukcy. In general, a fost un individ obisnuit. Totusi, de-a lungul vietii sale, a manifestat unul dintre cele mai remarcabile talente mediumnice din toate timpurile. De tanar, el a remarcat ca era capabil sa intre in stari de transa autoindusa, care ii dadeau posibilitatea sa se conecteze la o sursa nelimitata de informatie. In timp ce era in transa, putea sa raspunda la intrebari sau sa dea discursuri amanuntite pe orice tema. Aceste discursuri, mai mult de 14. 000 la numar, au fost transcrise in timp ce el vorbea si sunt denumite „citiri”.

Daca i se dadeau numele si locatia unui individ de oriunde din lume, el putea sa descrie corect conditia persoanei si sa-i prescrie un regim de terapie. Acuratetea consistenta a diagnosticelor sale si eficacitatea tratamentelor pe care le recomanda l-au transformat intr-un fenomen medical si a ajuns chiar sa fie numit „tatal medicinei holistice”.

Pana la urma, scopul citirilor lui Cayce a devenit mai larg, incluzand subiecte precum religiile lumii, filosofia, psihologia, parapsihologia, visele, istoria, anii lipsa din documentarea cronologica a lui Iisus, civilizatiile disparute, evolutia sufletului, dezvoltarea psihicului, profetiile si reincarnarea.

Unul dintre rarele documente pe care Edgar Cayce le-a scris vreodată este o scurtă autobiografie, redactată în 1935, ca să le permită celor care îi cereau o lectură să cunoască natura muncii sale.

O publicăm aici nu doar pentru că evocă principalele evenimente ale existenței lui Edgar Cayce, ci şi pentru că arată atitudinea acestuia față de opera sa și față de persoanele care îi solicitau ajutorul.

Mi se cere atât de des să povestesc în ce fel s-a manifestat darul cu care m-am născut, încât simt nevoia să expun aici faptele în toată simplitatea lor. Nu încerc să scriu o autobiografie, nici măcar să prezint cronologic împrejurările care m-au făcut să accept fenomenele psihice ca lucruri normale în viața mea zilnică. Dar dacă aş putea sta de vorbă în linişte cu voi v-aş spune ceea ce urmează:

M-am născut și am crescut la ferma mea din estul statului Kentucky. Am învățat în şcolile din ţinutul meu. Copil fiind, eram considerat destul de simplu. Un pădurar, întâlnit, într-o zi, în codru, mi-a spus că eram la fel de viguros ca Samson. Apoi mi-a explicat că era vorba de un personaj biblic, înzestrat cu o forță extraordinară. Impresionat de spusele lui, i-am cerut detalii mamei când am ajuns acasă.

Mai târziu, l-am rugat pe tata să-mi ofere o Biblie numai a mea, ca să pot citi în voie. La 13 ani, citisem de câteva ori Biblia în întregime. Nu-i prindeam deloc sensul şi, totuşi, mintea în dezvoltare părea să găsească în ea ceva la care aspira ființa mea cea mai profundă. Când citeam făgăduințele conținute în Biblie şi rugăciunile celor care voiau unirea cu Dumnezeul unic, simţeam că trebuie ca toate acestea să fie adevărate.

Recitind Biblia de-a lungul anilor, făgăduințele ei au devenit din ce în ce mai reale. Am înțeles mai bine necesitatea de a avea credință și de a ne ruga, dacă ne dorim să le vedem împlinindu-se în existenţa noastră. Aşadar, la vârsta aceea, am trăit o experiență religioasă, o viziune însoțită de o promisiune (promisiune care îmi este încă foarte sfântă). Însă a doua zi am fost, ca de obicei, incapabil să-mi spun corect lecțiile la școală. Când a venit seara, mi-a fost la fel de greu să învăț lecția la ortografie.

Am perseverat. De fiecare dată când credeam că știu, iar tata îmi lua cartea ca să mă pună să rostesc cuvintele, nu reuşeam. După 2-3 ore, certat de fiecare dată pentru prostia mea, am auzit o voce interioară: „Ai încredere în promisiune". L-am rugat frumos pe tata să mă lase să mă odihnesc 5 minute. A fost de acord. Am închis cartea, am pus-o în spatele capului şi am adormit stând pe scaun. 

Când tata a deschis din nou manualul de ortografie, nu doar că ştiam lecția, ci puteam și să pronunţ toate cuvintele din carte și, în plus, să indic pagina şi rândul unde se afla fiecare. Din acea zi, n-am mai avut dificultăți la școală. Era de ajuns să citesc un text, să-l pun sub cap şi să adorm câteva momente, apoi eram în măsură să-l repet în întregime. 

... un prieten m-a văzut mergând aiurea pe stradă și m-a dus la părinții mei. Am stat câteva zile fără cunoștință. Când mi-am revenit, îmi era foarte greu să vorbesc. Timp de un an, vocea mi-a fost doar un murmur. Părinții au încercat tot ce era posibil, dar sănătatea mi se înrăutățea.

Printre cei care au încercat să mă ajute, se afla și un hipnotizator ambulant. Nu era nici medic şi nici foarte instruit. El a descoperit că puteam să vorbesc normal în stare de hipnoză, dar n-o mai făceam, imediat ce redeveneam conştient. A repetat tentativa de câteva ori, având ca singur rezultat tulburarea mea nervoasă. Nu mai reușeam să dorm, astfel încât încercările au fost suspendate. 

S-a scris în ziare despre experiențele mele, având mulți martori. Un medic renumit din New York a venit să mă vadă și a încercat din nou să mă hipnotizeze. Nu s-a întâmplat nimic. I-am povestit cum căpătasem obiceiul să adorm pe manualele şcolare în adolescență și că simțisem atunci ceva ce semăna cu ceea ce simțeam când eram sub hipnoză. Aşadar, eram sigur că mă puteam cufunda singur în stare de inconştienţă. După părerea lui, acest fapt explica de ce nu rețineam sugestiile posthipnotice. A emis ideea că dacă m-aş fi adormit singur și cineva mi-ar fi pus întrebări aş fi putut să dezvălui în ce constau problemele mele şi să propun o soluție. Vă imaginați ce efect au avut asupra mea aceste cuvinte?

Părinții, care aveau puțină încredere în hipnoză, nu m-au lăsat să încerc experiența. După câteva luni, nu mai puteam nici măcar să șoptesc, iar mulți au presupus că eram afectat de afazie galopantă. Întâmplarea a făcut ca unul dintre locuitorii din orăşel să practice hipnoza. Mi-am implorat părinții să-i permită să încerce ideea specialistului de la New York. Au acceptat. 

Acest om a venit la noi acasă într-o duminică după-amiază, în ziua de 31 martie 1901. Doar mama, tata și el erau prezenți. M-am întins pe un divan şi mi-am pierdut imediat cunoştinţa. Mi s-a spus că după ce am primit din partea hipnotizatorului sugestia că îmi voi vedea propriul corp menționasem ceea ce urmează:

- Da, ne aflăm în prezența corpului. În condiții obişnuite, acest corp nu este în stare să vorbească, din cauza unei paralizii parțiale a muşchilor anteriori ai corzilor vocale, paralizie cauzată de un surmenaj nervos. Este vorba de o problemă psihologică, ce generează un efect fizic. Se poate vindeca, sugerându-i-se corpului, în timp ce se află în această stare inconştientă, sporirea circulației sanguine în zonele afectate.

Hipnotizatorul s-a conformat acestor indicații. Mi s-a spus că, după vreo 20 de minute, am adăugat:
- E bine. Când mi-a ordonat să mă trezesc şi am redevenit conştient, îmi recăpătasem vocea.

Aceasta a fost prima mea "lectură". Din acea zi, am rostit mai bine de 15. 000 de lecturi. Omul care mă asistase în cursul acestei prime lecturi credea că dacă reușisem să descriu cauza afecțiunii mele aș putea să fac la fel şi pentru alte persoane. Mi-a cerut să încerc. Astfel, am început să furnizez, aflându-mă în stare de inconştientă, informații celor care, auzind despre darul meu ieșit din comun, solicitau ajutor...

 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie