Manual de dezvrăjire (vol 3). Cum se face dezvrăjirea și exorcizarea duhurilor întunecate - Marius Ghidel

Manual de dezvrăjire (vol 3). Cum se face dezvrăjirea și exorcizarea duhurilor întunecate - Marius Ghidel
Întoarcerea în lumină prin pace, smerenie și tăcere. Calea prin care sufletul își recunoaște propria lumină

Aceasta este cartea finală – cea a vindecării și a restaurării întregului. Aici nu mai e luptă, ci pacea care vine când omul încetează să creadă în puterea întunericului și vede că numai Dumnezeu este. Aici nu se mai vorbește despre războiul din noi, ci despre pace. Duhurile întunecate nu sunt dușmani, ci părți uitate din noi care cer lumină. Exorcizarea nu mai este izgonire, ci îmbrățișare. Dezvrăjirea se face prin liniște, prin acceptare și prin recunoașterea că tot ceea ce există e sub Pronia Cerească.

Adevărata libertate nu vine când alungi răul, ci când vezi că el nu are rădăcină în tine. Este cartea sufletului care s-a împăcat cu totul, care nu mai caută să se apere, pentru că a înțeles că Lumina nu are dușmani. Aceasta este cartea păcii. Când nu mai există război în tine, duhurile nu mai au ce căuta. Nu mai e nevoie să alungi nimic, căci totul se topește în lumină. Adevărata exorcizare este tăcerea inimii. Adevărata dezvrăjire este iubirea care nu mai caută să schimbe nimic. 

Când spun că o viață întreagă am luptat cu Dumnezeu ca să-L apărăm pe Lucifer", descriu de fapt drama interioară a fiecărui om: ne ridicăm împotriva realității, împotriva a ceea ce vine spre noi, împotriva lecției momentului, şi în felul acesta ne poziționăm în opoziție cu lucrarea Divinului. Nu o facem conştient, ci prin reflexele egoului care vrea mereu altceva decât ceea ce este.

Egoul se simte rănit, nedreptățit, ignorat, neînțeles, iar în loc să deschidă palma spre viață, strânge pumnul. În acea strângere se ascunde apărarea lui Lucifer: apărarea dorinței mele, apărarea dreptății mele, apărarea orgoliului meu, apărarea imaginii mele, apărarea felului în care cred eu că trebuie să fie lumea. Lucifer nu este o figură exterioară, ci impulsul acela interior care vrea întotdeauna să fie sus, să fie învingător, să fie în control.

Şi de fiecare dată când îți aperi dorința, imaginea, orgoliul, tu aperi acest impuls şi lupți cu Dumnezeu, pentru că El îți dă altceva decât vrea acel impuls. Suferința se naşte exact din această opoziție. Nu suferi din cauza evenimentului în sine, ci din cauza rezistenței tale la el. Nu suferi din ceea ce se întâmplă, ci din faptul că voiai altceva. Nu suferi din ce îți dă viața, ci din refuzul de a primi. Când spun "suferim numai când ne luptăm cu Dumnezeu", ating unul dintre cele mai mari adevăruri spirituale. Nicio durere nu vine din realitatea în sine, ci din opoziția faţă de realitate. Când realitatea este ceea ce este, iar tu vrei altceva, te rupi. Când Dumnezeu îți dă un drum, iar tu vrei alt drum, te frângi în interior. 

RECENZII