Mama. Ultima îmbrățișare

În aceasta carte Frans de Waal explorează bogăția emoțională a vieții animalelor – începând cu Mama, o venerabilă femelă-cimpanzeu care s-a atașat profund de biologul Jan van Hooff. Poveștile ei și ale altor animale dovedesc că oamenii nu sunt singura specie capabilă de iubire, ură, teamă, rușine, vinovăție, dezgust sau empatie, și ne deschid sufletul și mintea pentru a descoperi legăturile dintre noi și alte fiinţe.

Studiind intens comportamentul animal și înțelegându-l cu o rară finețe, Frans de Waal a lărgit mult orizontul unei științe, etologia, și în același timp ne-a schimbat perspectiva asupra naturii umane.

 

„Posibilitatea ca animalele să trăiască emoțiile la fel ca noi îi face pe mulți oameni de știință riguroși să nu se simtă în apele lor, pe de o parte pentru că animalele nu declară nici un fel de senzații, iar pe de alta pentru că existența senzațiilor presupune un nivel de conștiință pe care acești oameni de știință nu vor să-l recunoască în cazul animalelor. Dar având în vedere cât de asemănător cu noi acționează animalele, că împărtășesc reacțiile noastre fiziologice, au aceleași expresii faciale și posedă același tip de creier, n-ar fi oare cu adevărat straniu dacă experiențele noastre interne ar fi radical diferite?“ — FRANS DE WAAL

 

 

Prolog
1.   Mama. Ultima îmbrățișare
Rămas‑bun al unei antropoide matriarh
2. Fereastră către suflet  
Când primatele râd și zâmbesc
3.   Corp la corp  
Empatie și simpatie
4   Emoțiile care ne fac umani
Dezgustul, rușinea, vinovăția și alte neplăceri
5.   Setea de putere
Politică, crimă, război
6.   Inteligența emoțională  
Despre corectitudine și liberul‑arbitru
7.   Simţirea
Ce simt animalele
8. Concluzie
Mulțumiri
Note
Bibliografie