Luna. O istorie pentru viitor

La fel cum Luna reflectă lumina Soarelui spre Pământ, la fel și Pământul reflectă lumina Soarelui către Lună. Și face o treabă impresionantă. Pământul este mai mare decât Luna și e un mediu reflectorizant mai bun; Pământul întreg văzut de pe Lună reflectă de cincizeci de ori mai multă lumină decât reflectă Luna spre Pământ. Iar o parte din lumina Pământului care a călătorit noaptea spre Lună este trimisă înapoi de unde a plecat.

 

Această lumină, numită une­ori lumină cenușie, poate fi observată cel mai bine atunci când e Lună nouă. E momentul când Lu­na se află între Soare și Pământ; este zi pe fața ei îndepărtată, cea privind către Soare, și noapte în cea mai mare parte a feței dinspre Pământ. Noaptea lunară este luminată doar de lumina Pământului, ceea ce înseamnă că partea cea mai mare a discului Lunii poate fi văzută destul de bine. Fața care primește lumină de la Pământ este foarte întunecată și, paradoxal, uneori pare chiar mai întunecată decât cerul nopții, dar e clar că acolo e Luna întreagă, nu doar dâra subțire de seceră strălucitoare de pe o parte a ei. Uneori i se spune Luna veche aflată în brațele luminate de Soare ale celei noi.

 

Prima persoană despre care se știe că a înțeles că lumina cenușie este cea dată de Pământ a fost Leonardo da Vinci, la începutul secolului al XVI-lea. Leonardo le spunea celor care doreau să devină artiști că „mintea unui pictor trebuie să fie asemenea unei oglinzi“; lumea există pentru a fi reflectată. Iar uneori, pentru a reflecta ea însăși, la fel cum Luna reflectă lumina Soarelui și a Pământului.

 

 

Introducere    
Fazele Lunii
I. Reflecţii        
Mărimea şi aspectul    
II. Faţa Lunii    
Orbita Lunii                
III. Apollo     
Suprafaţa Lunii    
IV. Graniţele         
Traiectorii            
V. Motivele    
Vizitele    
VI. Revenirea pe Lună    
Expunerea    
VII. Pe Lună    
Poveşti
VIII. Nelumea    
Coda    
Mulţumiri            
Surse şi lecturi suplimentare
Bibliografie    
Index