Lacrimi si crize de furie

Lacrimi si crize de furie. Ce e de facut cand bebelusii si copiii plang - Aletha Solter …esti derutată de plânsetele bebelusului tău sau de crizele de furie ale copilului? …te simţi neputincioasă, depăsită de situaţie sau furioasă? …te pun pe gânduri sfaturile contradictorii primite de la cei din jur? Cartea de faţă te va încuraja şi te va ajuta să rămâi conectată la copilul tău în aceste momente dificile. Tradusă deja în unsprezece limbi, „Lacrimi şi crize de furie” descrie un nou mod de a reacţiona la plânsul copiilor, de la naştere până la vârsta de opt ani. Această abordare revoluţionară şi plină de respect faţă de copii are o multitudine de beneficii: -îi ajută pe bebeluşi să doarmă toată noaptea; -previne problemele comportamentale; -sporeşte puterea de concentrare a copiilor; -reduce agresivitatea şi hiperactivitatea; -îi ajută pe cei mici să se vindece de stres şi traume.... …cititorilor acestei cărţi care deschide drumuri li se pregăteşte ceva special. Mai întâi, ei vor descoperi că este o carte uşor de citit şi din care pot învăţa uşor. Vor fi, de asemenea, impresionaţi că autoarea ei nu prezintă cititorilor propriile opinii sau reţete favorite. în schimb, ea este un expert, care, în mod evident, cunoaşte cercetările ştiinţifice referitoare la dezvoltarea timpurie a copilului şi la plâns mai bine decât oricine altcineva. Dr. Solter a studiat de mulţi ani motivele pentru care plâng copiii, ce se întâmplă în corpul lor când plâng şi ce ar trebui să facă părinţii sau cei care au grijă de copii pentru a-i ajuta să facă faţă stresului într-un mod constructiv. Această carte îl va surprinde totodată pe cititor. Pe mine m-a surprins. Majoritatea cititorilor vor fi uimiţi de ce susţine dr. Solter: să li se permite copiilor să plângă (fiind ţinuţi în braţe), în loc să se încerce diferite metode de a-i opri din plâns. Această carte îl va ajuta, de asemenea, pe cititor să-i înţeleagă pe copii, deoarece autoarea descrie ce se întâmplă în corpurile copiilor şi totodată motivul pentru care ei se comportă într-un anume fel. Această carte le va da cititorilor, fără îndoială, multă încredere ca şi părinţi sau persoane care îngrijesc copii, deoarece le pune la dispoziţie abilităţi specifice în special metode de a face faţă lacrimilor şi crizelor de furie în mod constructiv. Aceste noi abilităţi vor aduce beneficii apreciate de toţi părinţii, precum copii mai sănătoşi, atât fizic cât şi emoţional. Dr. Solter aduce dovezi că aceste abilităţi reduc, în mare măsură, tensiunile şi stresul în familie, prevenind astfel abuzul fizic şi verbal din partea părinţilor, care se simt adesea atacaţi şi se înfurie când copilul plânge fără încetare. Nu pot decât să susţin ideea subliniată frecvent de dr. Solter, că plânsul, în cazul bebeluşilor, reprezintă modul lor de a comunica părinţilor că au o problemă. Acesta reprezintă un element cheie în propriul meu model de relaţionare între părinte şi copil, după cum a fost descris în cursul si cartea Parent Effectiveness Training (P. E. T.), unde subliniez importanţa hotărâtoare a recunoaşterii de către părinţi a faptului că cei mici „au" o problemă. Acela este momentul când părinţii trebuie să asculte cu căldură şi empatie, după cum recomandă şi dr. Solter. Amândoi îi sfătuim pe părinţi (şi pe toţi cei care au în îngrijire copii) să evite găsirea unor metode proprii pentru a-i opri din plâns pe copii. In schimb, ei ar trebui să aibă încredere în resursele interioare ale copiilor de a face faţă problemelor cu care se confruntă. Dr. Solter îi sfătuieşte pe părinţi să evite să răspundă plânsului şi crizelor de furie ale copiilor prin căutarea unor soluţii sau „mijloace de control" pentru a opri plânsul: prin alimentare, legănare, cântat sau suzetă. In modelul creat de mine şi eu îi sfătuiesc pe părinţi să nu devină stăpâni pe problema copilului, evitând ceea ce eu numesc blocajele de comunicare. In schimb, părinţii sunt sfătuiţi să folosească ascultarea activă, care le dă putere copiilor să-şi găsească propriile soluţii pentru problemele pe care le au. Dr. Solter subliniază, de asemenea, că părinţii ar trebui „să-şi asculte copiii şi să le accepte plânsul". Dr. Solter este, ca şi mine, împotriva oricărui tip de pedeapsă. Noi împărtăşim ideea că plânsul şi crizele de furie reflectă o nevoie reală, şi nu ar trebui să fie considerate „comportamente neadecvate". Autoarea a adăugat în mod înţelept multe exemple reale care îi ilustrează şi validează ideile şi sfaturile pe care le dă părinţilor. Cititorii ei sunt ajutaţi să înţeleagă diferitele motive pentru care plâng copiii şi ce pot face părinţii pentru a ajuta în situaţia dată, fără a opri plânsul. Un exemplu este metoda pe care o susţine autoarea de a ţine copilul în braţe, pentru a împiedica violenţa împotriva fraţilor mai mici, în comparaţie cu pedepsirea copilului, care ar constitui un act de violenţă în sine. Am fost impresionat de afirmaţia făcută de dr. Solter „copiii au nevoie de dragoste şi atenţie tocmai atunci când par să le merite cel mai puţin". în final, dr. Solter a crescut valoarea acestei cărţi prin adăugarea la sfârşit a feedback-urilor primite de la părinţii şi educatorii care i-au citit cărţile sau au participat la atelierele sale de succes. Cititorul va aprecia poveştile lor de succes, dar şi cele mai frecvente întrebări pe care aceştia le au. Dr. Thomas Gordon, autorul cărţii Manualul părinţilor eficace …………………………………… Aletha Solter este psiholog de origine elveţiană specializat în psihologia dezvoltării, recunoscută internaţional ca expert în ceea ce priveşte ataşamentul, trauma şi disciplina non-punitivă. A studiat cu psihologul elveţian Jean Piaget la Universitatea Geneva din Elveţia, unde a obţinut diploma de master în biologie umană. Şi-a susţinut doctoratul în psihologie la Universitatea California din Santa Barbara, după care a predat psihologia la Universitatea din California şi a condus departamentul de cercetări pentru câţiva ani. Conduce ateliere pentru părinţi în multe ţări şi este fondatoarea Aware Parenting Institute. Locuieşte în California şi are doi copii. Este autoarea cărţilor Bebeluşul meu înţelege tot, Copiii noştri frumoşi şi sănătoşi, Raising Drug Free Kids şi Attachment Play. CUPRINS: Prefaţă de dr. Thomas Gordon Partea I: Câteva date despre lacrimi şi crize de furie 1. Introducere: o mare neînţelegere 2. Mecanismele de eliberare a stresului la copii 3. Fiziologia stresului şi a plânsului 4. Beneficiile psihologice ale plânsului 5. Folosirea plânsului în terapia cu copiii 6. Amintirile adulţilor în legătură cu plânsul din timpul copilăriei: cum este reprimat plânsul 7. Plânsul - diferenţe între bărbaţi şi femei 8. Tipare de control la adulţi Partea a II-a: Plânsul la bebeluşi (de la naştere până la vârsta de un an) 1. Explicaţii ale plânsului bebeluşilor 2. Surse de stres pentru bebeluşi 3. Cum să procedaţi când plâng bebeluşii 4. Cum să reduceţi stresul şi nevoia de a plânge în timpul fragedei copilării 5. Reprimarea plânsului la bebeluşi: originea tiparelor de control 6. Să-i ajutăm pe bebeluşi să doarmă toată noaptea (fără a-i ignora) Partea a III-a: Plânsul şi crizele de furie la copii (între unu şi opt ani) 1. Surse de stres pentru copii 2. Cum să procedăm când plâng copiii 3. Fenomenul „fursecul rupt" („broken cookie") 4. Gestionarea durerii fizice 5. Plânsul la despărţire 6. Gestionarea violenţei 7. Plânsul la ora de culcare 8. Vindecarea în urma evenimentelor traumatizante Partea a IV-a: Aplicaţii practice 1. Interpretarea comportamentelor copiilor 2. Crearea siguranţei emoţionale 3. Cum să faceţi faţă propriilor sentimente 4. Părinţii îşi împărtăşesc experienţele 5. Cele mai frecvente întrebări 6. Sprijinirea părinţilor ai căror copii plâng Referinţe