Istoria Romei (vol. 4). Imperiul roman in Principat

Victoria de la Actium l-a propulsat pe Octavius în postura personală cum nu se poate mai fericită de stăpân absolut al întregului teritoriu al muribundei Republici Romane. După anexarea Egiptului și transformarea Mediteranei în lac roman, victorii care i-au adus faima și gloria, dar și importante resurse materiale pentru a acoperi promisiunile făcute, noul și atotputernicul unic conducător roman își face intrarea în Roma, în luna august a anului 29 î. Cr., bucurându-se, în sfârșit, de festivitățile a trei triumfuri acordate pentru campaniile din Illyria, câștigarea bătăliei de la Actium și cucerirea Egiptului Ptolemeic al Cleopatrei.

Este de menționat, însă, un lucru și mai important: Octavius deținea în mâinile sale întreaga putere militară a statului, beneficiind de o autoritate personală cum n-au avut parte nici Sulla și nici măcar Caesar. După atâtea războaie civile și externe, întreaga societate romană tânjea după o binefăcătoare pace, motiv pentru care Senatul a votat închiderea Templului lui Ianus.

Închiderea ușilor Templului lui Ianus însemna instaurarea unei Pax Romana (Pace Romană), ceea ce nu semnifica eliminarea oricăror activități belicoase pe uscat sau pe apă, romanii fiind în permanență implicați în conflicte de mai mici dimensiuni în diverse provincii de frontieră, neputându-se niciodată vorbi de o încetare absolută, ci doar de o diminuare a eforturilor militare.

După două decenii de războaie civile și trei decenii de când guvernul republican funcționa defectuos, noul stăpân al Romei și al „lumii” s-a văzut pus în fața unei foarte dificile misiuni, aceea de a reconstrui statul roman. A realizat că era momentul să înceapă să clădească ferm, dar cu răbdare, multă abilitate și diplomație un nou sistem de conducere a statului în care el să apară ca un restaurator al Republicii, creând un nou cadru instituțional în care să funcționeze Roma, fără a șoca opinia publică reticentă în fața oricărei tendințe de deținere a întregii puteri de către o singură persoană, după modele greco-orientale, așa cum s-a întâmplat în cazurile lui Iulius Caesar și Marcus Antonius.

Nu vom ști niciodată ce a gândit, cu exactitate, Octavius, dar este cert că, în tot acest joc de punere în scenă a Republicii, el a avut grijă să păstreze controlul asupra armatei, asupra politicii externe a statului și asupra administrației.

În pofida tinereții sale și a lipsei unei îndestulătoare experiențe politice, Octavius a dovedit o surprinzătoare inteligență, abilitate și viclenie în a ascunde realele sale intenții, lăsând să se observe doar dorința de a restaura vechile mos maiorum și instituțiile republicane, încercând să elimine din conștiința poporului roman ideea că ar dori să devină un autocrat. Octavius era conștient că regimul politico-constituțional de tip republican era pierit pentru totdeauna. El a înțeles foarte bine necesitatea schimbării, dar întoarcerea la Regalitate ar fi fost categoric imposibilă (ea rămânând de tristă amintire în conștiința poporului roman). Singura variantă posibilă și convenabilă rămânea instituirea unui nou regim, cu tentă monarhică, deghizat într-un stat aparent republican.

CUPRINS:

O formă nouă de stat: Principatul

Capitolul 1.
Ascensiunea spre putere și instaurarea dinastiei Iulio - Claudiene... 17
§ 1. Dobândirea de funcții și atribuții... 17
§ 2. Începuturile dinastiei Iulio - Claudiene... 28
§ 3. Biografia, familia și personalitatea lui Augustus... 34

CAPITOLUL 2.
Reformele inițiate de Augustus... 43
§ 1. O nouă viziune privind conducerea executivă... 43
§ 2. Armata romană... 51
§ 3. Reforma moravurilor... 61
§ 4. Reforma urbanistică... 65
§ 5. Religia în epoca lui Augustus... 67
5. 1. Religia tradițională și cultul imperial... 67
5. 2. Elemente privind istoria evreilor... 76
5. 3. Isus Cristos și nașterea creștinismului... 86
5. 4. Condamnarea, răstignirea și învierea lui Isus Cristos... 91
5. 5. Organizarea primelor Biserici Creștine... 95
§ 6. Politica externă... 103
§ 7. Sfârșitul lui Augustus și problemele succesorale... 107

CAPITOLUL 3.
Educația, cultura și arta în epoca lui Augustus... 111
§ 1. Educația și învățământul la romani... 111
§ 2. Literatura... 121
§ 3. Arhitectura și arta... 135

Capitolul 4.
Împărații Iulio-Claudieni... 139
§ 1. Tiberius (14-37)... 141
§ 2. Caligula (37-41)... 153
§ 3. Claudius (41-54)... 160
§ 4. Nero (54-68)... 171
4. 1. Marele incendiu al Romei... 181
4. 2. Conspirațiile și moartea lui Nero... 187

CAPITOLUL 5.
Criza anilor 68/69 d. Cr. și domniile scurte a trei împărați... 197
§ 1. Galba (8 iunie 68-15 ianuarie 69)... 199
§ 2. Otho (15 ianuarie 69-16 aprilie 69)... 201
§ 3. Vitellius (2 ianuarie 69-20 decembrie 69)... 202

DINASTIA FLAVIENILOR

Capitolul 6.
Principatul roman în epoca împăraților Flavieni... 205
§ 1. Vespasianus (69-79)... 206
§ 2. Titus (79-81)... 210
§ 3. Domițian (81-96)... 215

DINASTIA ANTONINILOR

Capitolul 7.
Secolul de aur al Imperiului Roman... 225
§ 1 Nerva (96-98)... 227
§ 2. Traian (98-117)... 228
2. 1. Aspecte privind politica religioasă în timpul lui Traian... 232
2. 2. Războaiele cu dacii și cauzele acestor conflicte... 235
2. 2. 1. Primul război dacic (101-102)... 246
2. 2. 2. Al doilea război dacic (105-106)... 251
2. 2. 3. Provincia Dacia și romanizarea ei... 253
2. 3. Consecințele cuceririi Daciei... 259
2. 4. Războaiele cu parții... 263
§ 3. Hadrian (117-138)... 268
§ 4. Antoninus Pius (138-161)... 277
§ 5. Marcus Aurelius (161-180) și Lucius Verus (161-169)... 279
§ 6. Commodus (180-192)... 283

DINASTIA SEVERILOR

Capitolul 8.
Situația Imperiului și criza conducerii imperiale
de la sfârșitul secolului al II-lea... 289
§ 1. Pertinax (anul 193)... 291
§ 2. Didius Iulianus (anul 193)... 292
§ 3. Septimius Severus (193-211)... 293
§ 4. Caracalla (211-217)... 301
§ 5. Macrinus (aprilie 217-iunie/iulie 218)... 304
§ 6. Elagabal (218-222)... 306
§ 7. Severus Alexander (222-235)... 309

Capitolul 9.
Declinul Principatului. Anarhia militară.
Împărații domniilor scurte... 315
§ 1. Maximinus Trax (235-238)... 317
§ 2. Efemera soluție a coregenților... 320
2. 1. Gordianus I și Gordianus II... 320
2. 2. Pupienus și Balbinus... 321
§ 3. Gordianus III... 322
§ 4. Filip Arabul (244-249)... 323
§ 5. Decius (249-251)... 324
5. 1. Politica anticreștină a lui Decius... 325
§ 6. Trebonianus Gallus (251-253)... 330
§ 7. Aemilius Aemilianus (253)... 330
§ 8. Valerianus (253-260)... 331
8. 1. Politica represivă împotriva creștinilor... 331
§ 9. Gallienus (253-268)... 334
9. 1. Crearea Imperiului Galic al lui Postumus... 339
§ 10. Claudius al II-lea (268-270)... 341
§ 11. Quintillus (270)... 342
§ 12. Aurelian (270-275)... 342
12. 1. Retragerea romană din Dacia... 348
§ 13. Tacitus (275-276)... 353
§ 14. Florianus (276)... 354
§ 15. Probus (276-282)... 354
§ 16. Carus (282-283)... 355
§ 17. Numerian (283-284) și Carinus (283-285)... 356

Capitolul 10.
Societatea romană în epoca imperială post Augustană... 359
§ 1. Despre aspectele economiei Imperiului... 360
1. 1. Problemele agriculturii... 360
1. 2. Despre industrie și comerț... 364
§ 2. Structura socială... 366
2. 1. Divizarea societății în funcție de puterea economică... 366
2. 2. Ordinele sociale... 369
2. 2. 1. Ordinul senatorial... 370
2. 2. 2. Ordinul ecvestru... 371
2. 2. 3. Ordo decurionem... 373
2. 3. Plebea... 374
2. 4. Sclavii... 375
2. 5. Liberții... 382
§ 3. Arta, educația, dreptul și cultura... 384
3. 1. Arhitectura și artele plastice... 385
3. 2. Educația și învățământul... 391
3. 3. Evoluția dreptului... 393
3. 4. Filosofia... 402
3. 5. Scriitori latini... 405
3. 5. 1. Literatura creștină... 410
§ 4. Evoluția religiei în Imperiul timpuriu... 415
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ... 424