Istoria filosofiei ca hermeneutica - Gheorghe Vlăduțescu

Johannes Daniel Morhof, din Kiel, presupunea că filosofia își începea istoria cu Moise, dacă nu chiar cu Adam. În același timp, ceea ce pentru secolul său (al XVII-lea) era o noutate, filosofia fiind cunoaștere a întregului, istoria ei trebuia să fie o reflecție asupra aceleia. Cu el se deschide „direcția” germană, care, prin Thomasius, Leibniz, Heumann,

 

Brucker avea să ducă la Hegel și, în genere, la noua viziune asupra istoriei filosofiei, ca și asupra filosofiei în raport cu istoria sa.

CUPRINS:

Istoria Filosofiei ca Hermeneutică
Cuvânt-înainte

1. Metafizică și aporetică... 15
2. Istorie culturală, istorie filosofică...... 28
3. Periodizarea ca interpretare și reconstrucție... 58
4. Autonomie și independență... 77
5. Limitele influențării... 103
6. Istoria limbajului filosofic și problema intraductibilelor... 112
7. Evenimențialsm și nonevenimențialism... 145
8. „Ca și cum...” sau despre hermeneutica ficționalistă... 150
9. Finalitate și lectură intențională... 164
10. Filosofie și antifilosofie... 174
11. Mit și filosofie... 190
12. Celelalte istorii... 213
13. Pentru o istorie a ideilor filosofice... 230
14. O paranteză... 238
În loc de încheiere... 250
Addenda la capitolul 2... 254
Addenda la capitolul 4... 263
Addenda la capitolul 11... 267
Abstract... 279
Bibliografie... 295