Istoria. Adevarul si miturile - Ioan-Aurel Pop

Istoria. Adevarul si miturile - Ioan-Aurel Pop
Preț: 55,00 lei
Disponibilitate: în stoc la furnizor
ISBN: 978-606-797-266-5
Anul publicării: 2018
Pagini: 382

DESCRIERE

Istoria. Adevarul si miturile - Ioan-Aurel Pop
 
... reasezarea istoriei noastre s-a dovedit o intreprindere utila si necesara, dar calea de „demitizare” pe care au pornit unii autori – intre care si profesorul Lucian Boia –, sustinuti mediatic la cel mai inalt nivel, a ajuns sa fie distructiva pentru adevarul istoric si pentru constiinta publica romaneasca.
 
Recidivand, istoricul mentionat a pus, in anii din urma, sub semnul intrebarii chiar legitimitatea Marii Uniri de la 1918, relativizand dorinta romanilor transilvani de a veni spre Tara. Faptul acesta era menit, in atmosfera Centenarului, sa creeze marasm si incertitudine, inducand neincrederea totala in forta de regenerare a romanilor.
 
Din fericire, publicul educat si erudit nu poate fi inselat, iar aceasta carte aduce argumentele necesare intelegerii actului Marii Uniri ca o incununare fireasca a dezvoltarii poporului roman pana la stadiul fauririi statului sau national.
 
Romanii nu au fost in istorie un popor malefic si nici unul angelic, ci o comunitate etnica obisnuita, cu particularitatile sale de „enclava latina la portile Orientului”. Aceasta „insula de latinitate intr-o mare slava” a fost cateodata capabila sa uneasca Apusul catolic si protestant cu Rasaritul bizantin, dand adevarata masura a continentului european, care, de multe secole, isi bazeaza identitatea pe clasicismul greco-latin si pe crestinism. In concertul natiunilor europene, romanii au avut rolul lor, nici mai bun si nici mai rau decat al altor entitati similare, dar au reusit la 1918 sa-si concentreze energiile, creand statul national unitar, fapt pentru care faurarii Romaniei merita cunoasterea, pretuirea si recunostinta noastra. Pentru a intelege corect acest rol, ca si rostul marilor acte din 1918, istoricul este obligat sa caute si sa descopere adevarul omeneste posibil.
 
Totusi, nu pot sa nu ma opresc, în acest an al Centenarului Marii Uniri - cinstita de cei mai multi, dar si hulita de câtiva asupra unei idei spicuite de domnul prof. Boia recent, într-o carte dintre cele numeroase, dedicate chiar momentului 1918. Este vorba despre afirmatia grava ca românii transilvaneni nu doreau unirea cu România.
 
Evident, se pot presupune mai multe explicatii ale unei asemenea asertiuni, între care nu ar lipsi, poate, nici enervarea, agasarea si suprasaturarea pomenitului istoric de atâta „centenar" si, pe deasupra, prost gestionat de decidentii politici si de presa. Dar de aici, de la nepriceperea noastra de a celebra un moment esential al existentei noastre ca natiune, si pâna la repudierea ideii si a realitatii de unitate româneasca - asa, imperfecte cum sunt ele - este o cale lunga.
 
S-a invocat, pentru sustinerea ciudatei asertiuni, si argumentul personalitatii (autoritatii): însusi marele Titu Maiorescu (om de cultura si om politic de sorginte ardeleana, cu tata nascut la Bucerdea Grânoasa, lânga Blaj] ar fi sustinut ca românii transilvani nu doreau unirea. Daca se scot aceste vorbe din context, asa este, numai ca Titu Malorescu nu a sustinut ca românii de peste munti nu doreau unirea, ci a aruncat o anumita replica.
 
Aceasta era menita sa-l determine pe rege sa nu includa România in Antanta, cum voia cea mai mare parte a opiniei publice românesti, ci în Tripla Alianta, alaturi de Germania si de Austro-Ungaria, dupa cum cerea programul Partidului Conservator al carui fruntas era marea personalitate citata. Nu ar fi prima oara in istorie când un mare om politic sau/si de cultura sacrifica adevarul istoric unor scopuri politice.
 
De altminteri, desi nu exista numaratori precise, se stie sigur azi ca marea majoritate a românilor dorea în acei ani (1916-1918) unirea, Unirea cea Mare. Este drept ca erau în Transilvania o serie de români - probabil între 5 si 10% din total - care nu erau in favoarea unirii Transilvaniei (si a provinciilor adiacente) cu România din variate motive: teama de pierdere a calitatii lor de oficiali ai statului austro-ungar, educatia în limba maghiara sau germana si în spiritul culturilor respective, casatoriile mixte, semnarea declaratiei de fidelitate fata de statul existent si fata de monarhul habsburgic, teama de consecinte, lasitatea etc. Este, de asemenea, normal ca aceste lucruri - chiar daca traim emulatia celebrarii Centenarului - sa nu fie ascunse, din moment ce ele au existat.
 
Dar, a prezenta aspecte de nisa (secundare) drept dominante ale istoriei este o manipulare si, în esenta, o falsificare cu buna stiinta a realitatii. Iar istoria, ca forma de cunoastere a vietii, ca „ancheta" si ca disciplina de studiu, nu poate exista în afara criteriului adevarului.
 
Adevarul istoric ar trebui sa fie concordanta perfecta dintre cunostintele noastre despre trecut si realitatea sau viata de odinioara. Aceasta concordanta perfecta nu poate însa sa existe, fiindca niciodata discursul despre ceea ce a fost nu se poate suprapune exact peste realitatea trecuta. întâmplarile din trecutul mai îndepartat nu pot fi verificate si confirmate nici prin observatie directa si nici prin experienta, ci exclusiv prin izvoarele (marturiile) ramase din epocile revolute.
 
Preocuparile istorice pentru adevarul istoric pornesc din Antichitate si traverseaza aproape toate curentele culturale importante. Dar, în conditiile în care ceea ce a fost nu mai ramâne „palpabil" sau nu mai are concretete, nici macar istoricul nu are capacitatea de a construi întocmai trecutul, ci poate doar sa tinda spre reconstituirea sa veridica, folosindu-se de sursele istorice. De-a lungul timpului, istoricii au dat întelesuri diferite notiunii de adevar (istoric), în functie de curentele de gândire contemporane lor sau de conceptiile filosofice si politice la care au aderat, de la un relativism total pâna la considerarea istoriei drept stiinta exacta, capabila sa ajunga la adevarul absolut...

CUPRINS:
 
CUVÂNT ÎNAINTE LA EDITIA A III-A    
CUVÂNT ÎNAINTE LA EDITIA A II-A
EXPLICATIE PRELIMINARA            
ANALIZA CONTINUTULUI                
REFLECTII FINALE                            
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA                    
INDICE   
 
 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0366 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.