Imi iau puterea inapoi. Cele 12 etape ale vindecarii

Mulțumiri
Prefaţă
Introducere

CAPITOLUL 1
Etapa întâi: Suferinţa

Diferită de durere, suferinţa este marcată de o conştientizare profundă a faptului că ceva nu este în regulă”. Părţi ale ființei noastre au fost separate de Sinele propriu - miezul ființei noastre. Acest lucru se întâmplă mai ales când ne confruntăm cu un eveniment traumatizant, cu haosul din viața noastră ori cu o pierdere. Lecţia acestei etape este să acceptăm că nimic nu funcționează deocamdată, că, în prezent, suntem neajutorați.

CAPITOLUL 2
Etapa a Doua: Polarități și ritmuri

Conştientizarea faptului că suferința presupune cicluri, polarități și tipare reprezintă esența acestei etape. Ea începe prin căutarea,, duhului magic" care ne va salva de suferința, durerea sau criza prin care trecem. Încercăm să ne controlăm mai bine neputinţa prin intermediul unor autorități, proceduri şi tratamente externe. În cele din urmă, pe măsură ce ne vindecăm, ne dăm seama că duhul nostru nu este chiar magic. Devenim conştienţi de ritmurile şi polaritățile noastre şi descoperim că suntem parţial responsabili pentru suferinţa
noastră.

CAPITOLUL 3.
Etapa a Treia: Blocaţi într-o perspectivă

Această etapă a vindecării implică recunoașterea ideii că suferinţa noastră este asociată cu faptul că suntem blocaţi într-o perspectivă. Conceptele sau fiziologia noastră au fost fixate. Nu trebuie să ştim de ce am ajuns să fim blocați sau ce trebuie să facem în acest sens. E necesar doar să fim conştienţi că suntem blocați.

CAPITOLUL 4
Etapa a Patra: Recăpătarea puterii noastre

Această etapă a vindecării este cea în care ne dăm seama că „scenariul" determinat de cele trei etape anterioare nu mai este dezirabil sau nu mai funcționează. Inițial, suntem furioşi pentru că ne-am pierdut puterea şi suntem hotărâţi să nu mai permitem ca acest lucru să se întâmple din nou. Pe măsură ce progresăm de-a lungul acestei etape, nu mai alegem să ne dezonorăm.

CAPITOLUL 5
Etapa a Cincea: Contopirea cu iluzia

Această etapă este asociată cu un simţ al sinelui suficient de puternic pentru a ne contopi cu iluzia care ne tine departe de „lumina" sau de „umbra" proprie. Odată cu contopirea, acea parte din natura noastră, pe care am înstrăinat-o, care nu ne-a plăcut sau pe care am ignorat-o, este integrată în restul ființei pentru a crea mai multă plenitudine.

CAPITOLUL 6
Etapa a Șasea: Pregătirea pentru reașezarea în matcă

În Etapa a Şasea, creăm avânt şi flexibilitate. Conştientizarea sau energia înstrăinată, traumatizată, negată sau redirecționată este pregătită pentru descărcare şi reaşezare în matcă. Simțim tensiunea care se acumulează înăuntrul nostru pe măsură ce acest proces avansează și găsim modalităţi de a crea schimbare şi de a îmbunătăți flexibilitatea în scopul continuării procesului.

CAPITOLUL 7
Etapa a Șaptea: Reașezarea în matcă

Această etapă poate implica o descărcare a sistemului muscular, cum ar fi mişcările extremităților, sau procese precum febra, tusea, strănutul, plânsul, ţipătul sau râsul. Atunci când descărcarea are loc după cele şase etape anterioare, şi un sentiment de împlinire, pace putere interioară însoțește procesul, înseamnă că a fost atinsă reaşezarea în matcă.

CAPITOLUL 8
Etapa a Opta: Vid în conectare

După reaşezarea în matcă şi descărcare, suntem goi. Acesta nu este un spațiu al neantului, ci dimpotrivă, un loc al posibilităților. Intrăm într-o stare de recunoştinţă, de vulnerabilitate, de conectare cu ritmurile noastre exterioare şi de armonizare cu evenimentele din jur. Ne aşteptăm ca serendipitatea să ne fie disponibilă mod natural de viaţă.

CAPITOLUL 9
Etapa a Noua: Lumina din spatele formei

Din locul acestui vid în care ne aflăm şi al recunoştinţei, devenim conştienţi de faptul că ne umplem de lumină şi energie. Simțim că suntem mai mult decât corpul nostru fizic şi devenim conştienţi de fluxul forţei vitale care curge prin noi şi în jurul nostru. Putem chiar să simțim conexiunea energetică cu ceilalți. Acest lucru se întâmplă în conjuncție cu admiraţia şi bucuria trăite  față de acest proces.

CAPITOLUL 10
Etapa a Zecea: Ascensiunea

Există o conştientizare a Ființei nu ca fiinţă inteligentă, ci ca inteligență însăşi; nu ca adăpostirea unui Spirit, ci ca Spirit în sine. Simțim uniunea noastră cu forţa creatoare a Universului. Transcendem toate limitele, granițele, limbajul, judecata şi simțul propriu al sinelui. Primim darul de a cunoaşte unitatea întregii creații și dobândim o înţelepciune imensă în această etapă.

CAPITOLUL 11
Etapa a Unsprezecea: Coborârea

Suntem reînnoiți dincolo de limitele noastre şi de simțul sinelui şi pătrundem din nou în lume. Ştim că facem parte din tot ceea ce percepem şi că suntem responsabili pentru ceea ce cunoaştem. Trăim fără să fim ataşați de situațiile noastre. Iubim şi slujim viaţa şi pe ceilalți. Comunicăm cu noi înșine și cu ceilalți prin intermediul rănilor noastre, în loc să o facem pornind de la ele.

CAPITOLUL 12
Etapa a Douăsprezecea: Comunitatea

Experimentăm implicarea noastră în umanitate şi recunoaştem că plenitudinea provine din aducerea darurilor cu care suntem înzestrați ca individualități, în comunitate. Ne dăm seama că toate alegerile noastre sunt spirituale şi că afectează toate ființele de pe Pământ. În cele din urmă, conştientizăm că limitele a ceea ce putem aduce comunității provin din propria lipsă de plenitudine. Prin urmare, căutăm să retrăim ritmul etapelor anterioare.

Postfaţă
Surse bibliografice.
Despre autori