Iisus Hristos. Viaţa Sa pe Pământ şi învăţătura Sa

Dr. Stylianos Atteshlis (Daskalos) a scris manuscrisul acestei cărti, în ultimii săi ani de viata. Este o relatare a evenimentelor care s-au petrecut acum doua mii de ani, si trăite ca martor, de către acest mistic Crestin. Cartea prezintă călătoriile lui Iisus în Palestina, vindecările si asa numitele miracole, precum si învătăturile spirituale pe care El le-a transmis discipolilor sai.

 

Autorul încheie cartea, cu următoarea concluzie: "Aceasta este învătătură lui Iisus: Iubeste-l pe Dumnezeu (Alaha), Tatăl întregii omeniri, din toată inima ta, din tot Sufletul tău, cu toată mintea ta, cu toată Fiinta ta si iubeste toti oamenii, vlăstarele lui Alaha, ca pe tine Însuţi."

 

Fragmente din carte:
 
CAPITOLUL UNU.
Poporul din Palestina Biblică (ROMANII, ISRAELIŢII, ESENIENII, GRECII, BEDUINII) Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt...” (Psalmi 82: 6) Cu două milenii în urmă în Palestina trăiau oameni de diferite rase şi religii; oameni cu diferite moduri de a înţelege lucrurile şi de a trăi. ROMANII

Romanii erau cuceritorii care au invadat şi au ocupat Palestina. Palestina şi aproape toate ţările din Orientul Mijlociu au căzut sub dominaţia romană. Romanii erau păgâni, şi îi venerau pe Zeii şi Zeiţele din Olimpul grecesc cărora le-au dat nume latine. Limbile vorbite de ei erau latina şi greaca. Printre romanii care trăiau în Palestina de acum două mii de ani erau: Guvernatorul şi familia sa; ofiţerii şi angajaţii conducătorilor romani cu familiile; soldaţii, lăncierii, arcaşii, spadasinii şi familiile lor; negustorii romani şi alte categorii de romani care au ales din diferite motive să trăiască acolo. Cezarul a recunoscut un rege israelit care îi era supus şi autoritatea sa, Sanhedrinul Israelit, cel mai înalt for religios condus de Marele Preot Şef cu un corp executiv format din Farisei, Scribi şi alţii, numiţi de Marele Preot Şef. Cu toate că romanii considerau că Legea Mozaică este una barbară, crudă şi inumană, Sanhedrinul era autorizat să aplice legea respectivă tuturor cetăţenilor care nu erau romani: israeliţilor şi esenienilor. Sanhedrinul a executat cu cruzime mulţi israeliţi şi esenieni prin metode sălbatice cum erau lapidarea şi crucificarea. Guvernatorul roman, prin ordinul Cezarului, oferea cu viclenie israeliţilor şi esenienilor, cetăţenia romană care i-ar fi scos de sub jurisdicţia regelui nebun Irod şi a Sanhedrinului. Unii israeliţi bogaţi au acceptat această ofertă.
ISRAELITII
Israeliţii erau populaţia majoritară grupată în iudei, galileeni, samariteni şi alţii. Adesea se duşmăneau între ei. Vorbeau limbile aramaică şi ivrit iar unii vorbeau şi greceşte. Îl slăveau pe Dumnezeul lui Moise, singurul Dumnezeu din Ceruri şi de pe Pământ, dar care era crud şi gelos, şi care îi făcea răspunzători pentru păcatele taţilor pe copii până la a patra generaţie. Dumnezeul lor era răzbunător şi avea multe vicii omeneşti. Israeliţii aşteptau de multă vreme venirea lui Mesia – Fiul lui Dumnezeu – Salvatorul lumii şi eliberatorul Palestinei.
ESENIENII
Esenienii din Palestina erau greco-israeliţi şi uneori mai erau denumiţi şi Nazarineni. Limbile lor materne erau greaca şi aramaica. Asemenea fraţilor lor israeliţi, esenienii aşteptau şi ei venirea lui Mesia dar ei credeau că acesta se va naşte în Palestina într-o comunitate eseniană. Era un popor iubitor de pace, care preaslăvea un Dumnezeu Spirit unic, Dumnezeu al Cerului şi al Pământului; Dumnezeul Vieţii şi Iubirii nepieritoare; Dumnezeu Atotprezent, Atotcunoscător şi Atotputernic. În minţile şi în inimile esenienilor era la loc de cinste acel Dumnezeu Spirit, Tatăl tuturor fiinţelor omeneşti, un Dumnezeu al Iubirii şi Milostiveniei pe care ei îl numeau Aton-ai. La două sute de ani de la Fuga din Egipt a sclavilor egipteanoisraeliţi conduşi de Moise, faraonul Amenophis al-lV-lea, Ankh-en-Aton a denunţat Zeii cei falşi şi a introdus în Egipt preaslăvirea Unui Dumnezeu Spirit unic care era unul şi acelaşi cu cel pe care îl slăveau Esenienii.

 

Principalele centre unde erau grupaţi esenienii se aflau în Egipt: în Annu (Heliopolis) şi în Iskenderia (Alexandria). Mai erau şi altele în Orientul Mijlociu care includea Palestina, Siria şi Cipru. Marea majoritate a esenienilor din Palestina erau reticenţi în a se separa total de israeliţi acceptând cetăţenia romană de la romanii cei vicleni şi de aceea au rămas sub jugul cruzimii lui Irod şi a Sanhedrinului. Sanhedrinul îi considera pe esenieni eretici dar autoritatea israelită era destul de precaută pentru a declara acest lucru în mod public de vreme ce mulţi dintre scribi şi unii dintre Farisei erau înrudiţi cu esenienii. Sanhedrinul, însă, nu pierdea nicio ocazie de a îi acuza pe esenieni că încalcă Legea Mozaică.
GRECII
Grecii din Palestina erau cetăţeni romani şi nişte păgâni care se închinau la zeii şi Zeiţele Olimpului. Erau învăţaţi, artişti, profesori, filozofi, scriitori şi negustori. Vorbeau limbile greacă şi latină iar foarte puţini vorbeau şi aramaică.
BEDUINII
Beduinii din Palestina erau o rasă arabă de nomazi. Marea majoritate îl proslăveau pe Unul Dumnezeu al Cerurilor şi al Pământului, Dumnezeul Tatălui lor Ibrahim (Abraham), şi îl numeau Allah. Alţii se închinau la foc şi la stele deoarece o mare parte dintre beduini se ocupau cu creşterea cailor. Vorbeau în limbile arabă şi aramaică. Câţiva beduini bogaţi vorbeau fluent şi greaca şi latina.

 

CAPITOLUL DOI.
Familia eseniană a Dumnezeului-Om. Iisus Immanuel (SFÂNTA FAMILIE, ONORATĂ DE DUMNEZEU LOGOS ÎNCARNAT ŞI UMANIZAT ÎN FORMA DUMNEZEULUI-OM IISUS. NAŞTEREA ELISABETEI. NAŞTEREA MARIEI PRIN NAŞTERE FĂRĂ DE PĂCAT. ÎNCHINAREA MARIEI LA TEMPLU CA PORUMBEL ALB AL CERURILOR.)

 

Acum două milenii Marele Preot Şef al Esenienilor Yioakhim (Ioachim) şi soţia sa Hannah trăiau într-o casă mică de lângă templul esenian într-o comunitate exclusiv eseniană de la periferia Yerushalaym-ului (Ierusalim). Hannah era sora Marelui Preot Shamaon (Simeon), învăţat şi scrib, al doilea în rang după Yioakhim. Shamaon locuia în apartamentele din interiorul templului deoarece se dedicase total lui Dumnezeu iar esenienii îl considerau profet. Hannah şi Yioakhim şi -au botezat prima fiică cu numele de Elisabeta. Elisabeta s-a căsătorit cu un Preot esenian pe nume Zakharias (Zaharia). Cu toate că era stearpă, l-a născut pe Yiohannan (Sf. Ioan Botezătorul) prin naştere fără de păcat.

În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta. Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului. N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

 

Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele „ Yiohannan”. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

 

Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El. „ Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor. „ Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „ Căci”, zicea ea, „ iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni. „(Luca 1: 5-25)

 

La câţiva ani după ce Hannah, soţia lui Yioakhim, a născut-o pe Elisabeta, a mai avut o fată, pe Myriam Shalome. Aceasta a devenit soţia pescaru1ui esenian Shabbattai (Zebedia) după care l-a născut pe Yiacoub (Apostolul Iacob)’, Prin naştere fără de păcat, Myriam Shalome l-a născut de asemenea pe Yiohannan (Sfântul Ioan Evaghelistul). La doi ani după naşterea lui Myriam Shalome, Marele Preot Yioakhim a murit în pace şi un an mai târziu, Hannah care avea deja o vârstă înaintată, a descoperit că era însărcinată din nou –fără de păcat. Hannah cu mare iubire şi reverenţă, i-a destăinuit misterioasa sarcină fratelui ei, Marele Preot Shamaon, care i-a spus că se aştepta la asta deoarece Arhanghelul Gabriel îl avertizase în legătură cu o naştere fără de păcat şi îi spusese că se va naşte o fată. Copilul va fi închinat lui Dumnezeu ca Porumbel Alb al Cerurilor după ritualurile esenienilor. Ea va fi crescută în Templu şi prin naştere fără de păcat (fiind virgină şi rămânând virgină aşa cum profeţise Isaia) îl va naşte pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Gabriel i-a promis lui Shamaon că nu va muri până când nu-l va ţine în braţe pe fiul nepoatei sale şi nu-l va circumcide conform regulilor eseniene.

 

De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Immanuel (Dumnezeu este cu noi). (Isaia 7: 14) Astfel, prin naştere fără de păcat, Hannah a născut-o pe Maria. Când Maria a împlinit trei ani, Hannah i-a acoperit capul cu un voal alb şi a îmbrăcat-o în alb aşa cum cereau ritualurile eseniene. Apoi a dus-o la templu şi a dat-o în grija plină de credinţă a unchiului ei, Marele Preot Shamaon. Închinată lui Dumnezeu ca Porumbel Alb al Cerurilor, datoria ei era să trăiască în incinta templului o viaţă în rugăciune, în slujba celor bolnavi şi bătrâni. Shamaon, care era de acum foarte bătrân, le-a spus bătrânilor esenieni despre naşterea lui Mesia ce urma să se petreacă şi despre promisiunea făcută de Arhanghelul Gabriel că nu va muri până nu-l va ţine în braţe pe Mesia. Când Maria a împlinit şase ani, mama ei Hannah a murit în pace. Aceasta se întâmpla la cincisprezece ani după căsătoria Elisabetei cu preotul esenian Zakharias şi de la logodna lui Myriam Shalome cu Shabbatai (Zebedia).

 

La vârsta de treisprezece ani, unchiul ei a încredinţat-o pe Maria unui tâmplar esenian, care era văduv şi se numea Yioussouf, printr-o căsătorie albă’ aşa cum prevedeau ritualurile eseniene. Yioussouf avea patru fii şi două fiice. Trei dintre băieţii lui, Yiossafat, Simon şi Iuda erau deja căsătoriţi. Fiul cel mai mic, Yiacoub era cu şase ani mai tânăr decât Maria şi locuia împreună cu tatăl şi surorile sale Tamara şi Estera. Conform mariajului alb, Yioussouf avea obligaţia de a o proteja pe Maria şi de a o considera ca pe una dintre fiicele sale. Ea era menită să rămână fecioară, închinată lui Dumnezeu. El i-a oferit Mariei o cameră luminoasă şi mare din propria sa casă, unde Porumbelul Alb al Cerurilor să-şi poată ridica un altar şi să se roage. Maria, împreună cu Tamara şi Estera, aveau grijă de Yioussouf şi de Yiacoub…

 

 

PREFAŢĂ
   Despre Natura Adevărului... 10
CAPITOLUL UNU
   Poporul din Palestina Biblică... 11
CAPITOLUL DOI
   Familia eseniană a Dumnezeului-Om Iisus Immanuel... 13
CAPITOLUL TREI
   Naşterea Domnului... 15
CAPITOLUL PATRU
   Sfânta Familie în Egipt... 18
CAPITOLUL CINCI
   Sfânta Familie se întoarce în Palestina... 27
CAPITOLUL ŞASE
   O Familie Neobişnuită... 30
CAPITOLUL ŞAPTE
   în Cana... 37
CAPITOLUL OPT
   La En-Nassar... 40
CAPITOLUL NOUĂ
   Sfânta Familie la K'far Nahum... 46
CAPITOLUL ZECE
   Yiohannan (Ioan) Botezătorul la Ierihon... 53
CAPITOLUL UNSPREZECE
   Mugkatdes Rahib-Shaheed Yiohannan (Ioan Botezătorul)... 59
CAPITOLUL DOISPREZECE
   Viaţa lui Iisus Immanuel Dumnezeul-Om... 65
CAPITOLUL TREISPREZECE
   Esenienii din Palestina... 73
CAPITOLUL PAISPREZECE
   Iisus Predică şi Vindecă în K'far Nahum... 79
CAPITOLUL CINCISPREZECE
   O Răpire şi o Nuntă... 84
CAPITOLUL ŞAISPREZECE
   Predicile Continuă... 89
CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE
   în Gând, Vorbă şi Faptă... 98
CAPITOLUL OPTSPREZECE
   Făcându-i pe Oameni întregi... 107
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE
   Pâinea Noastră Cea de Toate Zilele... 118
CAPITOLUL DOUĂZECI
   Iisus Marele Aducător de Alinare... 126
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNU
   Iisus Cel Milostiv... 133
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI DOI
   Dumnezeul-Om cel Iubitor şi Iertător... 142
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI TREI
   Iisus, Domnul Iertării... 156
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI PATRU
   Maria Magdalena... 164
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI CINCI
   Iisus, Dumnezeul-Om, îşi dezvăluie Spirit-Suflet-Ego-Sinele-Real al Lui şi al nostru ... 167
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI ŞASE
   Iisus, Dumnezeul-Om, Explică Viaţa şi Moartea... 174
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI ŞAPTE
   Dumnezeul-Om Arată Calea... 179
CAPITOLUL DOUZECI ŞI OPT
   Autorul Vieţii... 183
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI NOUĂ
   Conspiraţia... 189
CAPITOLUL TREIZECI
   Dumnezeul-Om transmite instrucţiuni... 194
CAPITOLUL TREIZECI ŞI UNU
   Dumnezeul-Om Dezvăluie Adevărul... 201
CAPITOLUL TREIZECI ŞI DOI
   Slujitorul Suferind... 206
CAPITOLUL TREIZECI ŞI TREI
   în Yerushalayim... 211
CAPITOLUL TREIZECI ŞI PATRU
   Complotul... 219
CAPITOLUL TREIZECI ŞI CINCI
   Patimile lui Iisus... 222
CAPITOLUL TREIZECI ŞI ŞASE
   După Răstignire... 238

EPILOG... 252
GLOSAR... 259