Icoane

Icoane - Nikodim Kondakov - Editura Cartier …dintre artele grafice, iconografia a ocupat un loc de seamă în istoria Rusiei. Pe lângă picturile murale timpurii de la Novgorod, putem spune că icoana a fost, încă din secolul paisprezece, principala modalitate de redare a imaginarului religios si a expresiei populare. Mai târziu, când pictura murală este subordonată iconografiei, icoana devine unicul simbol al credinţei. Prin frumuseţea ornamentală, unicitatea compoziţiei, stricteţea genurilor, caracterul ideatic si profunzimea spirituală a expresiei religioase pe care o transmite, icoana poate fi comparată cu arta religioasă timpurie din Europa Occidentală. De asemenea, istoricul de artă nu trebuie să uite că iconografia stă la baza istoriei picturii. Icoana rusească a început, desigur, prin a imita modelele grecesti, dar aceste modele nu erau întotdeauna accesibile (de ex., la Novgorod) si, din acest motiv, a început să se schimbe: stilul grecesc, sau stilul pur bizantin, a fost înlocuit de cel greco-oriental, acesta din urmă de cel greco-italian, pentru ca în final si acesta să fie înlocuit de stilul neogrec. Astfel, icoana rusească a supravieţuit prin tradiţie, în principal datorită faptului că s-a păstrat la nivelul unui mestesug fără pretenţii de creativitate, adoptând o tradiţie după cealaltă, respectând fiecare dintre modele. Acesta este si cazul icoanei grecesti care, în ciuda tuturor schimbărilor prin care a trecut, a respectat în egală măsură tradiţia, păstrându-se în limitele unui mestesug. "Iconografia crestina, mai cu seama atunci cand valorifica reprezentarea lui Iisus Hristos, isi are radacinile in doctrina Invieirii. Mai mult ca oricare alta figura biblica, icoana lui Hristos neintinata de mana omului intruchipeaza principiul dogmatic al crestinismului." Parintele Daniel Rousseau Lucrarea de fata urmareste evolutia temelor sacre, tratate de pictorii scolii bizantine, incepand cu cnezatul Kievului si pana la prabusirea Imperiului Rus. Fara a se referi la modelul stravechi ale iconografiei, la tehnicile si la materialel folosite -lemnul, aurul sau tempera-, autorul demonstreaza ca reprezentarea divinitatii releva intotdeauna, in orice era a istorie, o noua expresie a umanitatii. Nikodim Kondakov, în volumul Icoane, urmăreşte evoluţia picturii de icoane, realizate după tehnica bizantină, de la Cnezatul Kievului pînă la prăbuşirea Imperiului Rus. În acest spaţiu, icoana – principalul simbol al credinţei – era modalitatea de redare a imaginarului religios şi popular. Leontina Siliste, Observator cultural Interesant este amanuntul ca Nikodim Kondakov a scris textul acesta inchinat icoanelor rusesti, ca o incununare a studiului sau de o viata, in ultimii ani ai sai, traiti in exil. Astfel, ca lucrarea a scris-o din memorie, referindu-se la icoanele si bisericile pe care le vazuse in tinerete. Textul sau a aparut de-abia acum, in acest volum, impreuna cu reproducerea icoanelor la care Kondakov a facut referire. Gabriela Lupu, Cotidianul