Hara, centrul vital al omului

…practicarea Harei ajută în acelaşi timp la stăpânirea vieţii în această lume şi la progresarea pe Cale totodată. Este vorba de Calea ce îi redă omului, care şi-a pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale veşnice şi îl pregăteşte pentru realizarea menirii lui primordiale, adică revelarea Fiinţei în existenţă. Întoarcerea omului în centrul lui originar, a omului ajuns străin lui însuşi, a jucat totdeauna un rol decisiv în angajarea pe Cale. Învăţarea şi practicarea Harei, a centrului vital al omului, ajută la conştientizarea acestui proces.

 

Karlfried Graf Durckheim - cel care a unit în persoana sa vechea spiritualitate a Orientului şi a Occidentului într-o sinteză creatoare - oferă cu această carte în mod magistral exerciţiul de bază al tuturor practicilor de meditaţie orientale, cu numeroase exemple şi indicaţii practice precise.
 ………………………..
…maestrul de tir cu arcul Kenran Umeji avea obiceiul să-şi invite elevii să-i atingă muşchii braţului în clipa în care îşi încorda arcul. Elevii lui puteau să constate că muşchii lui erau complet destinşi. Dacă unii din ei îşi exprima uimirea pe această temă, maestrul începea să râdă şi spunea: „Numai începătorul caută să întindă arcul cu forţa musculară, eu, o fac pur şi simplu cu ki. Ki, adică forţa universală la care participăm prin fiinţa noastră esenţială. Trebuie să învăţăm, graţie lui Hara, să o simţim şi să o lăsăm să vină, contrar forţei mişcate de voinţă, forţa „acţiunii”.
……………………………
Omul care are Hara ştie de asemenea să aştepte. Oricare ar fi situaţia în care se află, el dă dovadă de răbdare şi are întotdeauna timp. Este capabil să observe cu calm şi nu se simte obligat să intervină de îndată ce ceva îi displace. Cu cât este mai avansat în practica Harei şi a învăţat să cunoască această forţă care îi conferă calm şi răbdare, cu atât mai repede ia cunoştinţă de momentele în care îşi părăseşte centrul „just” şi recade sub influenţa Eului egocentric. Şi regăseşte centrul, în mod foarte natural, fără să vrea. Omul care posedă Hara este calm. De aceea Hara are o virtute curativă în privinţa nervozităţii, sub orice formă se prezintă ea. Agitaţia, micile mişcări involuntare dispar. S-ar putea spune că pacea s-a înfăptuit în corp, o pace interioară care nu este sinonimă cu absenţa de viaţă, ci care exprimă o forţă concentrată în centrul vital, sursă de securitate, şi o armonie în acelaşi timp vie, „vibrantă” şi liniştită a totului care este omul.
…………………………
Facultăţile omului sunt blocate atunci când acesta este prizonier al „micului” Eu, adică atunci când întreprinde o sarcină nefiind centrat în mod corect. Dacă ajunge să se elibereze de acest Eu şi dacă îşi regăseşte centrul „just”, el îşi recapătă imediat stăpânirea deplină a facultăţilor lui şi a cunoştinţelor lui. In definitiv, omul dispune pe deplin de facultăţile lui dacă le lasă să intre în joc în mod natural, fără să intervină voinţa. Dar dacă el crede că poate să recurgă la ele prin canalul acestei voinţe, ele i se refuză. Orice nervozitate exprimă frica ce îl domină pe om de a nu-şi putea duce la bun sfârşit sarcina. Această frică provoacă o crispare a persoanei, care îi scade capacităţile. Pentru a le regăsi, el trebuie să se elibereze de voinţa de „a face totul” a Eului…

 

 

CUVÂNT ÎNAINTE
PREFAŢĂ LA CEA DE A TREIA EDIŢIE
INTRODUCERE

 

I. HARA ÎN VIAŢA JAPONEZULUI
1. PREAMBUL... 36
2. HARA ÎN VIAŢA COTIDIANĂ A JAPONEZILOR... 41
3. HARA SAU SENSUL EXERCIŢIULUI... 53
4. HARA ÎN LIMBA JAPONEZĂ... 69

 

II. HARA ÎN SEMNIFICAŢIA EI UMANĂ UNIVERSALĂ
HARA ÎN CONCEPŢIA ORIENTALĂ ŞI OCCIDENTALĂ... 86
a) Semnificaţia generală a centrului corpului... 86
b) Semnificaţia abdomenului pentru european... 88
c) Hara naturală... 91
d) Cele două niveluri la care se situează Hara... 97

 

III. MIJLOCUL AMENINŢAT
1. „FORMA" OMULUI ÎN HARA... 102
2. EUL ŞI CENTRUL VITAL (SAU CENTRUL-PĂMÂNT)... 108
3. FORMELE DEFECTUOASE ALE EULUI... 114
a) Eul al cărui habitaclu este sclerozat... 114
b) Omul al cărui Eu este lipsit de habitaclu... 117
c) Originea formelor defectuoase ale Eului... 119

 

IV. HARA CA PRACTICĂ A CĂII
1. SIMBOLICA TRUPULUI... 124
2. HARA: EXPERIENŢĂ TRĂITĂ, CONŞTIENTIZARE ŞI EXERCIŢIU... 135
3. SENS ŞI CONDIŢII PREALABILE PENTRU ORICE EXERCIŢIU... 139
a) Înrădăcinarea, legătura cu pământul... 139
b) Sensul şi limitele exerciţiului... 142
c) Condiţiile de bază ale oricărei practici... 147
d) Elementele fundamentale ale exerciţiului: atitudine, respiraţie, tensiune... 150
4. EXERCIŢIUL ATITUDINII (SAU AL POSTURII) JUSTE... 153
Arta de a fi aşezat datorită Harei... 164
5. CONTRACŢIE - DESTINDERE - TENSIUNE... 175
6. EXERCIŢIUL RESPIRAŢIEI... 190

 

V. OMUL CARE POSEDĂ HARA
1. HARA, FORŢA EXISTENŢIALĂ... 218
2. NOI DIMENSIUNI... 228

PRIVIRE RETROSPECTIVĂ ŞI PERSPECTIVE

 

ANEXĂ: TEXTE JAPONEZE
I. OKADA TORAJIRO... 250
II. SATO TSUJI... 256
III. KANEKO SHOSEKI... 263
IV. HAKUIN ZENSHI... 266
ARTA PISICII MINUNATE... 288