Gnozele dualiste ale Occidentului - Ioan Petru Culianu

... se atribuie uneori „dualismelor Occidentului" trăsături comune: anticosmismul sau ideea că lumea aceasta este rea, antisomatismul sau credinţa că trupul este rău, encratismul sau ascetismul mergînd pînă la refuzul căsătoriei şi al procreaţiei. In cele mai multe cazuri, dualiştii par a fi doceţi, adică, dincolo de nenumăratele variaţiuni doctrinale, par să nu creadă în realitatea patimilor şi a morţii lui Isus Cristos pe cruce. In sfîrşit, unele dualisme practică vegetarianismul complet sau parţial.

 

Din punctul de vedere al moralei romane în primul rînd, iar apoi din punctul de vedere al moralei iudaice şi creştine, aceste curente au fost definite ca „antinomiste", ele opunîndu-se în multe feluri ordinii (nomos) comune... creştinii şi dualiştii utilizează aceleaşi scrieri, pe care le supun unor exegeze diferite. Gnosticii folosesc însă şi mituri care n-au nici o legătură cu creştinismul: mituri pe care nu le împrumută nici de la iudaism, nici de la religiile Iranului, ci pur şi simplu de la dualism ca atare. Intr-adevăr, dualismul în calitate de categorie istorico-religioasă îşi are propriile mituri care nu sînt decît „dualiste", tot aşa cum mitul potopului, înainte de a fi iudaic, grec sau maya, este în primul rînd mitul potopului.

 

Vom descoperi repede că trăsăturile distinctive atribuite gnosticismului - anticosmism, antinomism etc. - sînt rezultatul unui procedeu incorect de inducţie aplicat majorităţii relative a textelor, fără a se ţine seama de faptul că alte texte, care merită în egală măsură să fie numite „gnostice", nu împărtăşesc aceste trăsături...
……………………………. …
Culianu face o analiza a religiilor dualiste a caror istorie a influentat in mod profund Occidentul: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul si catharismul occitan si lombard. Volumul umple o lacuna din istoria ideilor infatisind o descoperire fundamentala: curentele dualiste formeaza un sistem, ele nu deriva unul din altul, ci reprezinta rezultatul acelorasi operatiuni mentale, pornind de la aceleasi premise si de la un singur text: primele trei capitole ale Genezei biblice. Culianu demonstreaza ca premisele dualismului genereaza un sistem care are tendinta de a se perpetua la nesfirsit si care exista, aici si acum, in ideile noastre filosofice, politice, stiintifice si chiar in fluxul propriilor noastre ginduri.

 

... cercetarea de fata isi propune sa studieze miturile vehiculate de un grup specific de curente religioase: le-am numit «dualisme ale Occidentului» pentru ca timp de mai bine de un mileniu au fost tinta unei preocupari constante din partea bisericilor crestine. Sistemele gnostice, Marcion, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul si catharismul – aceasta este in mare succesiunea cronologica a curentelor respective, succesiune care pare sa implice... o filiatie directa sau indirecta. Dar problema raporturilor de dependenta dintre «dualismele Occidentului» nu va fi examinata aici decit la nivelul structurilor mitologice. Miturile gnostice, in virtutea unei reguli simple de generare, exploateaza un numar foarte mare de posibilitati logice prezente in secventele lor, recombinindu-le aproape intotdeauna intr-o maniera noua. S-ar spune ca, odata pus in functiune, sistemul are tendinta de a-si epuiza toate virtualitatile.

 

Intr-adevar, maniheismul pleaca de la o ipoteza aflata doar marginal in gnosticismul care-l preceda, explorindu-i pina la capat consecintele. Incepind cu Marcion, dualismele Occidentului vor supune Biblia unei exegeze dualiste ce pare sa utilizeze toate posibilitatile sistemului. Acesta insa continua sa functioneze timp de secole in alte curente de gindire. In secolul al XVII-lea, drumurile Occidentului se incruciseaza din nou cu cele ale dualismului. Prin ocolisuri bizare, gnoza ajunge la Goethe, apoi la Hegel. De aici inainte, sistemul insusi se pune din nou in functiune. Romanticii sint in acelasi timp creatori de mituri de aparenta gnostica si exegeti oarecum marcioniti ai Bibliei. Iar dezbaterea asupra gnozei a fost relansata recent in stiintele politice si in filozofia stiintei, mai ales a biologiei.” (Ioan Petru Culianu)

CUPRINS:

Cuvînt înainte
Abrevieri
Introducere

Capitolul I. Stadiul cercetărilor asupra dualismului
1. Dualism: o definiţie de lucru
2. Istoricul cercetărilor: „plonjonul cosmogonic"
3. Istoricul cercetărilor: o schimbare de perspectivă
4. „Păcat antecedent" şi „păcat originar".

5. Problema continuităţii.

6. Dualismul în marile religii

7. O tipologie dualistă

8. Mituri dualiste: 1. Demiurgul şarlatan

9. Mituri dualiste: 2.,, Cherchez la femme"

10. Originea şi interpretările dualismului: cîteva ipoteze
11. Concluzie.

Referințe bibliografice.

Capitolul II. Schiţă de cronologie a dualismelor Occidentului..
Capitolul III. Analiza miturilor gnostice

1. Cîteva probleme privind definirea gnosticismului

2. Critica clasificărilor interne.

3. Critica noţiunii de sincretism"

4. Insuficienţa căutării originilor"

5. Analiza prin invarianţi"

6. Analiza prin pachete de opoziţii”.

7. Simon şi „protognosticii"
Referințe bibliografice

Capitolul IV. Înţelepciunea căzută
1. Greşeala Sophiei.
2. Sophia ca eon superior.

3. Sophia înlocuită de Logos

4. Originea mitului.

5. Interpretări ale mitului Sophiei.

6. Analiza mitului.

7. Sinteza mitului Sophiei.

8. Antecedente dualiste...

9. Sophia, Trickster feminin.

Referințe bibliografice.

 

1. Apariţia, înfăţişarea şi numele lui...

2. Fanfaronada Arhontelui

3. Crearea Puterilor cereşti.

4. Crearea omului

5. Spiritul contrafăcut

6. Polemica antiastrologică

7. Principiul antropic

8. Istoria genului uman
9. Demiurgul pocăit

10. Cercetări cu privire la originea Demiurgului ignorant.

11. Rezumat al mitului Demiurgului..

12. Tricksteri în context dualist

13. Funcţia Demiurgului în teodiceea gnostică

14. Principiul „exegezei inverse"

15. Antiiudaism

16. Interpretări dualiste ale Vechiului Testament

17. Variaţiuni docetiste...

18. Combinaţii logice în cele două mituri gnostice

19. Dualismul gnostic.

Referințe bibliografice.

Capitolul VI. Abolirea legii şi a tatălui real:
Marcion din Sinope.
1. Izvoare
2. Reconstituirea doctrinei lui Marcion după Tertulian
3. Marcion văzut de Harnack
4. Interpretări la Marcion.
5. Dualismul lui Marcion.
6. Discipolii lui Marcion...
Referințe bibliografice.

Capitolul VII. Mitul maniheist
1. Cosmogonia...
2. Seducerea Arhonţilor.
3. Crearea omului
4. Eschatologia
5. Astrologia maniheistă
6. Antropologia şi etica
7. Dualismul maniheist.
Referințe bibliografice.

 

Capitolul VIII. O ramură populară a marcionismului:
paulicianismul.
1. Izvoare.
2. Doctrina pauliciană.
3. Ipoteze armeneşti
4. Dualismul paulician
Referințe bibliografice.

 

1. Izvoare.
2. Prolog în ceruri

3. Antropogonia

4. Istoria rasei omeneşti.

5. Consecinţe doctrinale
etice ale mitului bogomil
6. Creştinii bosniaci
7. Dualismul bogomil.
Referințe bibliografice.
Capitolul X. Cele două religii ale catharilor.
1. Două forme de catharism.
2. Catharii pseudodualişti.
3. Catharii radicali.
4. Origenism şi catharism radical
5. Catharismul occitan din secolul al XIV-lea.
6. Dualismul cathar.

Referințe bibliografice

 

Capitolul XI. Dualismele Occidentului: o analiză sincronică
Capitolul XII. Nihilism modern şi gnosticism..
1. Naşterea nihilismului

2. Tradiţia post-miltoniană
3. Leopardi
4. Romantismul francez
5. Un romantic român.
6. Gnosticismul ca model analog

7. O apărare a timpurilor moderne.

8. Existenţialismul

9. Noua mitologie.

10. Epilog sau cîteva reflecţii asupra mitului

Referințe bibliografice.

Metoda universală a ultimului Culianu" (H.-R. Patapievici)
Rezumat
Preambul

Căutarea originii şi a invarianţilor.

Schimbarea de accent.

Transformarea semnificaţiei binomului profund / superficial

Setul de reguli şi mecanismele de generare.

Arborele lumii

Consecinţele unei metode integrale

Note