Gândirea laterală. O introducere

... termenul de gandire laterala a fost creat pentru a scoate în evidenţă o metodă de gândire care încurajează creierul să formeze noi idei printr-o abordare uşoară şi firească a gândirii creative, într-o manieră separată şi în contradictoriu cu gândirea logică, sau „verticală", ridicată de obicei în slăvi. Din momentul în care ne începem educaţia formală suntem învăţaţi să gândim procedând logic, pentru a avansa de la o idee la alta — deseori suntem chiar recompensaţi dacă facem astfel.

 

De la o vârstă fragedă suntem învăţaţi tehnici de rezolvare a problemelor - în general, cu ajutorul unei formule sistematizate care implică citirea, analiza şi soluţionarea de situaţii urmând o secvenţă de paşi. Crearea de idei noi care să fie simple şi eficiente - cele două scopuri ale gândirii laterale - pare să vină în mod natural, dar de fapt gândirea verticală poate fi un puternic inhibitor al unor astfel de idei noi. Gândirea laterală îi permite răspunsului la o problemă sau unei invenţii să apară dintr-un proces de gândire nesecvenţial ori privind o situaţie dintr-un unghi diferit.

 

 

Prefaţă
Introducere

CAPITOLUL 1. Piatra neagră
CAPITOLUL 2. Ideea nouă
CAPITOLUL 3. Ideea dominantă
CAPITOLUL 4. Unitatea „T"
CAPITOLUL 5. Căutarea
CAPITOLUL 6. Drumul pietruit
CAPITOLUL 7. Şansa
CAPITOLUL 8. În acţiune
CAPITOLUL 9. Importanţa
CAPITOLUL 10. Folosirea gândirii laterale
Rezumat