Fragmentele stoicilor vechi. Zenon și discipolii lui Zenon

Alcătuind această culegere de texte, marele filolog german Hans von Arnim a redat culturii occidentale o parte esențială din patrimoniul gândirii greceşti: operele pierdute ale stoicismului vechi.

 

Istoria îndelungată a stoicismului, care începe în secolul IV a. Chr. odată cu întemeietorul şcolii stoice, Zenon din Kition, şi se încheie în secolul II p. Chr. odată cu împăratul‑filozof Marcus Aurelius, ne este cunoscută atât prin informaţii şi mărturii indirecte, furnizate de autori greci şi latini mai târzii (pentru primele două perioade – stoicismul vechi şi cel mediu), cât şi prin texte în versiuni integrale ori prin rezumate consistente (pentru stoicismul târziu sau „imperial“, cea de‑a treia perioadă de dezvoltare a gândirii stoice).

 

Influenţa celor mai de seamă reprezentanţi ai curentului filozofic stoic – Zenon, Cleanthes, Chrysippos, apoi Panaitios, Hekaton şi Poseidonios şi, în sfârşit, Seneca, Epictet şi Marcus Aurelius – nu s‑a mărginit la Antichitatea greco‑romană, ci s‑a făcut simţită în mod pregnant până după mijlocul secolului al XVII‑lea...

 

 

Nota traducătorilor
Prefaţă (de Hans von Arnim)

 

PARTEA I. ZENON DIN KITION
1. Despre viaţa, obiceiurile şi scrierile lui Zenon n. 1–44......... 33
2. Fragmentele şi învăţăturile lui Zenon n. 45–46............... 52
A. Fragmente logice n. 47–51.............................. 52
Despre teoria cunoaşterii (impresie, senzaţie, criteriu)
n. 52–73........................................ 53
Retorica n. 74–84................................... 63
B. Fragmente fizice...................................... 67
I. Despre principii – Despre materie şi spirit – Despre cauză –
Despre corpuri şi accidentele lor – Despre cele incorporale –
Despre timp – Despre vid n. 85–96..................... 67
II. Despre lume – Ea e una – Născută şi pieritoare – Rămâne
într‑un singur loc – Alcătuită din patru elemente – Confla‑
graţie şi renaştere – Lumea, vieţuitor raţional n. 97–114.... 72
III. Despre cer şi cele cereşti n. 115–122...................... 82
IV. Despre cele terestre: Despre vieţuitoare şi despre om –
Despre originea vieţuitoarelor – Despre materia corpului şi
a minţii –Despre sămânţă – Despre somn – Despre boli
n. 123–133........................................ 84
V. Despre sufletul omenesc – Sufletul este suflu – Sufletul este
corporal – Sufletul este exalaţie – Despre părţile sufletului –
El continuă să existe după moarte, dar nu este etern – Despre
244 fragmentele stoicilor vechi
partea conducătoare – Despre glas – Despre simţuri
n. 134–151........................................ 88
VI. Teologia: Zeii există – Zeul suprem (eterul) – Un zeu, şi
totuşi mai mulţi – Natura, providenţa – Mantica – Destinul
n. 152–177........................................ 93
C. Fragmente morale n. 178............................. 99
I. Despre binele suprem n. 179–189..................... 100
II. Despre lucrurile bune şi cele rele n. 190............... 104
III. Despre lucrurile indiferente n. 191–196................ 104
IV. Despre instinctul originar al „aproprierii“ n. 197–198.... 107
V. Despre virtute n. 199–204.......................... 104
VI. Despre pasiuni n. 205–215.......................... 109
VII. Despre înţelept şi despre netrebnic n. 216–229.......... 113
VIII. Despre îndatoririle intermediare n. 230–232............ 116
IX. Precepte de viaţă n. 233–271......................... 118
X. Despre Krates, Homer şi Hesiod n. 272–332............ 128
3. Apoftegmele lui Zenon n. 277–332........................ 130
Apendice: Fragmentele lui Zenon raportate
la fiecare scriere în parte........................... 141

 

PARTEA A II‑A. DISCIPOLII LUI ZENON
1. Ariston din Chios...................................... 145
Viaţa n. 333–350.................................. 145
Învăţături n. 351–403.............................. 151
1a. Apollophanes n. 404–408............................... 168
2. Herillos din Cartagina n. 409–421......................... 170
3. Dionysios din Herakleia, numit „Apostatul“ n. 422–434....... 173
4. Persaios din Kition n. 435–462............................ 178
5. Fragmentele şi maximele lui Cleanthes din Assos............ 187
Viaţa şi obiceiurile n. 463–480....................... 187
Scrieri n. 481..................................... 192
Învăţături n. 482.................................. 193
A. Fragmente logice şi retorice........................... 193
Utilitatea logicii n. 483............................. 193
Despre impresii n. 484............................. 193
Despre semnificanţi n. 485–487..................... 194
Despre semnificate n. 488–490...................... 195
Despre retorică n. 491–492......................... 196
B. Fragmente fizice şi teologice........................... 196
Fundamentele fizicii n. 493–504..................... 196
Despre lume şi fenomenele cereşti n. 505–514.......... 201
Despre vieţuitoare n. 515–517........................ 204
Despre sufletul omenesc n. 518–526.................. 205
Despre destin n. 527.............................. 208
Despre natura zeilor n. 528–547..................... 208
Despre providenţă şi divinaţie n. 548–551............. 215
C. Fragmente morale................................. 217
Despre binele suprem n. 552–556.................... 217
Despre bine şi moralitate n. 557–558................. 219
Despre lucrurile indiferente n. 559–562............... 220
Despre virtute n. 563–569.......................... 221
Despre pasiuni n. 570–575.......................... 223
Despre consolare n. 576–577........................ 224
Despre îndatoriri n. 578–586........................ 224
Despre cetate n. 587–591........................... 227
Diverse fragmente n. 589–591....................... 227
Fragmente incerte n. 592–596....................... 228
Apoftegmele lui Cleanthes n. 597–619..................... 229
Apendice: Fragmentele lui Cleanthes raportate
la fiecare scriere în parte........................... 234
5a. Sphairos n. 620–630.................................... 237
6. Unii dintre stoicii mai vechi n. 631......................... 241