Fost-a om trimis de Dumnezeu - Arsenie Boca

Fost-a om trimis de Dumnezeu - Arsenie Boca
Preț: 12,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 206
Categoria: Crestinism

Alertă stoc

?
Completați adresa dumneavoastră de e-mail
*
?
Codul de siguranță, necesar pentru a face distincție între oameni și programele informatice automate care răspândesc spam

DESCRIERE

Fost-a om trimis de Dumnezeu - Arsenie Boca …când Dumnezeu iubeste un popor, îi trimite profeti …dintre multele icoane adăpostite pe iconostasul evlaviei populare, în Ardeal si nu doar, chipul Părintelui Arsenie Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelică a poporului. Fie că urci creasta de mireasmă cerească a Prislopului, fie în lentila de piatră a Ferestrei Făgărasului, în puntea de istorie a Densusului ori în lucirea de geniu a filigranului teologic de la Drăgănescu, Părintele Arsenie Boca respiră cu tine. Simti ocrotirea lui, modul lui de a se odihni în Duhul Sfânt. O simti si dacă nu esti contemporan la modul temporal, pentru că Duhul Sfânt îi face pe Sfintii Săi mereu contemporani în duh si adevăr cu toti cei râvnitori si bucurosi de căutarea sfinteniei. Iată-i îndemnul: „Desăvârsirea si iubirea de vrăjmaşi nu sunt nici măcar sfaturi evanghelice; sunt porunci. Prin urmare, cu împlinirea sau neîmplinirea lor, stăm sau cădem din crestinism. Să nu descurajeze nimeni; fiecare pe măsura sa, pe care trebuie să o ajungă. Pe ce cunoastem aceasta? Pe cele ce ni se întâmplă; pe cele ce ne vin fiecăruia să le trecem, tinând seamă de aceste două porunci. Providenta conlucră cu noi pentru desăvârsirea noastră: prin toate împrejurările grele, din care nu putem iesi teferi decât lepădându-ne de noi însine, ducând o cruce în fiecare zi si îmbiati cu potrivnici, plini de ură, capabili să ne dezlege de viata aceasta. Dacă nu întelegem teserea Providentei, care urmăreste desăvârsirea noastră, prin tot felul de încercări inevitabile, atunci cădem în părerea că desăvârsirea noastră trebuie să ne-o facem noi, ceea ce e o trufie fără seamăn. Încremenim desăvârsirea într-o problemă ”. De aici importanta unor atari volume de mărturii, din capacitatea interlocutorilor de a tese pe firul transparentei Duhului Sfânt icoana Părintelui. Nevoia unor astfel de interludii în bucuroasa părtăsie cu Părintele Arsenie tine de o harismă uitată de noi, a memoriei care reîncarcă nădejdea. Cum minunat ne spune Icosul Rusaliilor: „Grabnică si statornică mângâiere robilor Tăi dă-le, Iisuse, când se întristează duhurile noastre. Nu părăsi sufletele noastre în necazuri, nu Te depărta de cugetele noastre în primejdii, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-te de noi, apropie-te. Cel ce esti pretutindenea; precum si cu Apostolii Tăi ai fost pururea, asa si cu noi, cei ce Te dorim, uneste-Te, Îndurate; ca fiind uniti cu Tine, să lăudăm si să slăvim pe Duhul cel Sfânt”. Pentru că, la vremea înnebunirii atee a unei mari părti din Europa, Părintele ne-a fost dăruit drept statornică mângâiere. Cum minunat se exprimă Aspazia cea otelită în Duhul răbdării prigoanei: Părintele Arsenie mă privea cu vesnicia! Era nevoie de încă o astfel de carte? Într-o lume a gâlcevilor neîntelepte, a înjurăturilor murdare si a academismelor mediocre, mai mult decât oricând! E nevoie mereu să răspundem generatiilor viitoare povestea Neamului românesc în Duhul Sfânt. E nevoie mereu de rugăciunea celor ce ne sunt mărturie dinaintea Altarului Ceresc despre sfintenia firii noastre, ca Neam si ca Tară. Ortodoxia rămâne, pentru vesnicie, Bucuria sufletelor cutremurate de forta Evangheliei, care nu sunt dispuse să uite prin cine le-a venit Darea de sus si mântuirea sufletelor. În coasta de lumină a Prislopului, atent, Părintele Arsenie ne asteptă. Cartea aceasta, mărturie pe Cale! …………………………… Fragmente din carte: …ce minunat arată Părintele durerile de care se plâng oamenii şi pricinile lor! Omul ajunge să le cunoască, se smereşte, se mărturiseşte, se căieşte, face canon şi se ridica şi pedeapsa!" „Schimbă-ţi viaţa!' L-am întrebat pe Părintele Serafim dacă, din experienţa sa de duhovnic, regăseşte aceste cauze în lumea în care trăim. „Da, dragul meu! Necazurile îi aduc pe oameni la Dumnezeu. Aşa se şi zice: necazurile m-au adus la Tine. Şi, prin aceste necazuri, Domnul vrea ca omul să îşi vină în sine, cum şi-o venit în sine fiul risipitor prin necazurile pe care le-a întâmpinat. Şi, atunci când are necazuri, omul vine la Biserică, se smereşte, îşi cunoaşte păcatele şi mărturiseşte, imediat. Dacă spovedania e sincera, completă, cu părere de rău şi, mai ales, dacă preotul îi aplică canon, adică o oprire de la împărtăşanie o perioadă, si în perioada asta el dă dovadă că ţine de canon — adică merge la biserică, posteşte, are un program de rugăciune, citeşte cărţile lui Dumnezeu, înlocuind mass-media, care este împotriva Bisericii noastre ortodoxe, citeşte Sfânta Scriptură, face milostenie —, atunci Dumnezeu vede nevoinţa lui... Dacă omul face un pas, Dumnezeu face o mie. Şi foarte multe cazuri s-au rezolvat printr-o schimbare totală nu numai în viaţa sufletească a omului, ci şi în familia lui, în toate. Şi, tocmai de aceea, Părintele Arsenie insistă mult asupra păcatelor. De aceea le-a arătat Părintele păcatele oamenilor! De exemplu, să vă zic un caz concret. A venit o femeie, biata de ea, şi zice: — Părinte, eu am alergat la doctori şi-ntr-un oraş, şi-n celălalt, pentru sănătatea mea. Şi nu am reuşit! Văzând treaba asta, am început să merg şi la biserică. Imi spuneau unii: Mâi, mai încearcă şi cu Dumnezeu, şi cu slujitorii Bisericii, că vezi că cu doctorii ţi-ai risipit toţi banii şi n-ai nici un rezultat! Şi mergea femeia la biserică, spunea câteva păcate, preotul îi facea o cruce pe cap — cum se practică în unele locuri, ca să nu pierdem timp mult — şi dădea dezlegare la împărtăşanie şi nici atunci n-avea rezultate. Mergea la alt preot. Se spovedea, îi mai dădea să facă şi acela nişte rugăciuni, să postească. Nici atunci nu avea rezultat! Mergea la altul... Şi aşa, rând pe rând, a ajuns şi aici, Dumnezeu să fîe lăudat! I-am spus: Draga mea crestina, trebuie sa spui pacatele toate. Pacatul marturisit este un sarpe care iese din tine. Si dupa ce faci marturisirea completa, sincera si cu parere de rau, ar trebui sa primesti un canon... Am ajutat-o şi eu, că aşa e bine. Spuneam: Uite, păcatul ăsta l-ai făcut? Pe ăsta l-ai facut? Şi i-am spus: -Să nu te ruşinezi! Eu te ajut, ca să fie şterse toate Şi femeia a fost sinceră şi a mărturisit complet toate păcatele. Şi i-am spus: -Pentru că nu eşti pe moarte, ar trebui matale sâ primeşti un canon. Şi canonul e pentru un an de zile. Aşa obişnuiesc: când o gătat omul de spovedit, m-aşez la masa şi scriu canonul. 1. Părăsirea păcatelor — aşa zicea şi Părintele: Schimbă-ţi viaţa! Deci părăsirea păcatelor... 2. Participarea la Sfânta Liturghie duminicile şi în sărbători; că era pensionară şi putea să îşi permită. Era să- nătoasă cu trupul, nu avea boli care să oprească de la post. 3. Mâncare de post; lunea, miercurea, vinerea, cele patru posturi pe an. Şi-ntreb: Poti? Da, Părinte! N-am eu problemă cu hrana. Stomacul mi-e bun... 4. Să citeşti cărţi sfinte. Un pic din Sfânta Scriptură — câte un capitol din Noul Testament -, apoi viaţa Sfântului din fiecare zi, că-1 cinsteşti astfel şi găseşti învăţături aşa de minunate acolo şi te foloseşti mult! Afli multe de acolo, că Sfinţii Părinţi sunt duhovnicii şi povăţuitorii nu ne amăgesc, nu ne înşală. Ne mustră doar, spre indreptare, si ne mângâie si ne îmbărbătează. 5. Să ai un program de rugăciune. Din Psaltire să citeşti, că eşti pensionară, apoi rugăciunile din fiecare zi, Paraclisul, mai zici Tatal nostru. Părintele Arsenie recomanda să zici de zece ori Tatal nostru ca să poţi face faţă la ispite, şi să faci 100 de metanii pentru sănătatea sufletească şi trupească. Iar cine nu poate face 100, Pravila Bisericii Ortodoxe arată că să se citească Psalmul 54. Şi un picuţ de milostenie, că nu e nimeni chiar atât de lipsit, încât să nu poată întinde mâna cât de cât. Că spunea Părintele Arsenie: Oamenii din Lisa-s păcătoşi, dar au parte bună, că fac milostenie. Şi asta-i ajută... Şi femeia o plecat cu punctele scrise şi am zis: — Să încerci, după puterea matale, să le respecţi. Şi mai vii, din când în când, la spovedanie şi, peste un an, dacă ţii de canon, după puterile matale, primeşti şi împărtăşania, că matale nu ai primit canon pentru păcate până acum şi nu a fost de efect spovedania pe care ai facut-o şi împărtăşania pe care ai luat-o. Oarecum puteai să faci şi matale ceva, dar n-ai făcut, aşa că trebuie o alifie pentru rană. Şi asta este canonul! Oprire, un an, şi să te ţii de canon. Şi, într-adevăr, o trecut timpul, s-o mai spovedit, după un an s-a împărtăşit şi — Dumnezeu să fie slăvit şi lăudat! — şi-a primit şi sănătatea trupească şi a şi sporit în trăirea Ortodoxiei, în practicarea învăţăturilor Bisericii noastre Ortodoxe! …………………………. Fost-a om trimis de Dumnezeu e mai mult decât o culegere de interviuri; e un dialog legitim cu cei care, ajunşi, într-un fel sau altul, în conjuncţie cu Părintele Arsenie, nu pot să nu dea seamă şi celorlalţi de ceea ce adesea le spunea Sfântul din inimă de Ardeal: calea Ortodoxiei nu e imposibilă. Ci tocmai acest imposibil e Calea de a ajunge biruitori la Hristos! De aceea, Ortodoxia şi-a redefinit, încă o dată, la vremea încercării, mărturia de jertfă şi credincioşie, prin covârşitoarea prezenţă a Părintelui Arsenie. Ca un organism cibernetic, ce îşi semnifică şi resemnifică mereu conţinuturile, prin bogăţia harismelor pe care, din vreme în vreme, Dumnezeu le dăruieşte unor oameni, pentru a-L înlocui, a-i face voia Sa între semeni. Am cunoscut, cu acest prilej, oameni cu adevărat minunaţi, suflete fremătând de dragoste şi credincioşie. Lor li se datorează această carte. Fie doar pentru atât, şi demersul şi-a împlinit sensul. Ţin să le mulţumesc autorilor acestui volum, fără de care dimensiunea hagiografică a Părintelui Arsenie ar fi fost ceva mai sărăcită, în detaliile ce o înstructurează. Mulţumesc, totodată, Constanţei Abalaşei Donosa, pentru generozitatea cu care a răspuns invitaţie de a ne fi alături prin realizarea copertei acestor culegeri de mărturii. Cărţii acesteia îi vor urma altele… Pentru că Părintele Arsenie e în continuă lucrare. Şi mulţi, tot mai mulţi credincioşi dau mărturie despre aceasta. Viaţa – o ştim cu toţii – e o cale, nu o destinaţie. Părintele Arsenie, prin viaţa sa, a reuşit să descifreze harta spre această Destinaţie. Fie-ne, de aceea, îndrumător şi sprijin pe Cale, fiecăruia dintre noi… CUPRINS Fost-a om trimis de Dumnezeu… Când Dumnezeu iubeste un popor, îi trimite profeti „Pr. Arsenie Boca, un mare sfânt dăruit de Dumnezeu neamului nostru” (ÎPS Serafim Joantă) „Părintele Arsenie mă privea cu veşnicia!” (Aspazia Oţel-Petrescu) „Am fost cu adevărat cucerit de personalitatea Părintelui Arsenie Boca” (Pr. Nicolae Bordaşiu) „Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi…” (Pr. Serafim Bădilă) Părintele Arsenie Boca şi întâlnirea care i-a schimbat viaţa (Maica Glicheria Curtean) „Părintele Arsenie era un om deosebit” (Arhim. Paisie Tinca) „Părinte, cine eşti, Părinte?!” (Sora Aurica Tinca) „Părintele Arsenie m-a adus pe calea cea bună!” (Teodora Bâţă) „Mi-a rămas în suflet, e mereu prezent Părintele Arsenie!” (Maria Clopoţel) Mărturii din Poiana Mărului

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0244 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.