Evadarea din sine. O tentatie contemporana

Existenţa ni se pare uneori apăsătoare. Ne-am dori să ne debarasăm, fie şi numai pentru un timp, de obligaţiile asociate ei. E ca şi cum ne-am da nouă înşine o vacanţă, pentru a ne regăsi suflul, pentru a ne odihni. Deşi viaţa noastră se desfăşoară în condiţii fără îndoială mai bune decât cea a strămoşilor noştri, ea nu ne scuteşte de obligaţia primordială de a-i conferi sens şi valoare, de a ne simţi legaţi de ceilalţi, de a fi conştienţi de propriul nostru loc în angrenajul social. Individualizarea sensului vieţii, eliberându-ne de tradiţii ori de valori comune, ne sustrage oricărei autorităţi. Devenim propriii noştri stăpâni, fără a mai fi nevoiţi a da cuiva socoteală.

 

Descompunerea legăturilor sociale ne izolează ca indivizi, împingându-ne spre libertate, spre savurarea propriei autonomii sau, dimpotrivă, condamnându-ne la un sentiment de neputinţă, de eşec personal. Cei care nu dispun de resurse interioare solide pentru a se adapta şi a investi evenimentele vieţii cu sens şi valoare, cei care nu posedă suficientă încredere de sine, se simt cu atât mai vulnerabili, fiind nevoiţi să se susţină prin ei înşişi în absenţa sprijinului comunităţii. Se scufundă adesea într-un climat de tensiune, de nelinişte, de îndoieli, care le îngreunează viaţa.

 

Uneori, pofta de viaţă lipseşte. Mulţi dintre contemporanii noştri aspiră la diminuarea presiunii de pe umerii lor, la suspendarea obligaţiei de a se strădui continuu să fie ei înşişi de-a lungul timpului şi în orice împrejurare, mereu la înălţimea exigenţelor faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Chiar şi în lipsa unor greutăţi apare uneori tentaţia de a te detaşa de sine, măcar pentru un moment, pentru a scăpa de rutină şi de griji. Orice tip de refugiu e oportun, fie şi numai pentru o clipă de eliberare...

 

 

Preambul: Identităţi contemporane dificile
1. A nu mai fi nimeni
Viaţa impersonală — Indiferenţa — Pessoa: a te multiplica pentru a nu mai fi nimeni — De la Lawrence al Arabiei la J. H. Ross
2. Modalităţi discrete de dispariţie
Dispariţia în somn - Pachinko sau tacticile eclipsării — Oboseala dorită — Sindromul „burnout" — Tipuri de depresie — Personalităţi multiple — Cufundarea într-o activitate
3. Forme ale evadării din sine în adolescenţă
Estomparea constrângerilor identităţii — Pribeag în spaţiul urban, pribeag în sine — In inima spaţiului alb — Alunecarea în infinitul lumii virtuale — Hikikomori — Dispariţia în celălalt — Transa anorectică — Abuzul de substanţe şi starea de comă — Lumea alternativă a substanţelor psiho- active — Aspiraţia către starea de sincopă — A dispărea şi a reveni
4. Alzheimer: a dispărea din propria existenţă    
îmbătrânirea — Alzheimer — Acompanierea detaşării
5. A dispărea fără urmă    
A pleca — Dispariţia, odinioară — Dispariţia, astăzi — Organizarea evadării — -Dispariţia lui Majorana — Figuri ale dispariţiei în literatură
6. Sinele sub formă de ficţiuni    
Identitatea ca proces — Identităţi fragile

Deschideri: Tentaţiile subiectivităţii contemporane    
Bibliografie