Dicționar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere

Dicţionarul de simboluri reprezintă în primul rînd un inventar, nici pe departe încheiat, al imaginarului simbolic, răspîntie a psihismului uman, unde se întîlnesc afectivitatea şi dorinţa, cele cunoscute şi cele visate, conştientul şi inconştientul. Această lucrare are totodată rolul de a trezi interesul pentru o dimensiune prea adesea neglijată a oricărei fiinţe, expresii, trăsături, culori, a oricărui sunet, gest, cuvînt, număr.

 

Totul este semn şi orice semn este purtător de sensuri. Dar noi nu-i percepem de obicei decît suprafaţa. Semnul are totuşi un volum, o adîncime, o stratificare de sensuri. Cu ajutorul corpusului de informaţii adunate aici se conturează o hermeneutică integrală, la îmbogăţirea căreia sînt invitaţi să participe toţi cititorii acestui dicţionar.

 

Cu informatii din cele mai diverse domenii, de la teologie si astrologie la psihanaliza sau publicitate, si avind la baza surse folclorice, literare si artistice, cele peste 1. 200 de articole dezvaluie o multitudine de sensuri ale limbajului simbolic si invita cititorul la reflectie si la descifrarea a numeroase alte enigme.

 

Arhetipurile ar fi, pentru C. G. Jung, un fel de prototipuri de ansambluri simbolice atît de adînc înscrise în inconştient, încît ar putea constitui o structură a acestuia, nişti engrame, ca să folosim termenul analistului elveţian. Ele rezidă în sufletul omului ca modele preformate, ordonate (taxinomice) şi ordonatoare (teleonomice), adică ansambluri reprezentative şi emotive structurate, dotate cu un dinamism formator. Arhetipurile se manifestă ca nişte structuri psihice cvasiuniversale, înnăscute sau moştenite un fel de conştiinţă colectivă; ele se exprimă prin intermediul unor simboluri particulare încărcate cu o mare putere energetică. Ele joacă un rol motor şi unificator considerabil în evoluţia personalităţii.

 

C. G. Jung consideră arhetipul „o posibilitate formală de a reproduce idei asemănătoare sau cel puţin analoage... ori o condiţie structurală inerentă psihismului, ea însăşi avînd, oarecum, o legătură cu creierul" (JUNG, 196). însă oamenii au în comun aceste structuri, care sînt constante, şi nu imaginile aparente, ce pot fluctua în funcţie de epocă, etnie şi individ. Dincolo de diversitatea imaginilor, a naraţiunilor, a gesturilor, se poate decela un acelaşi ansamblu de relaţii, poate funcţiona una şi aceeaşi structură. Insă, dacă mai multe imagini sînt susceptibile de a fi reduse la arhetipuri, nu trebuie să pierdem din vedere totuşi că ele cunosc variaţii în funcţie de individ şi nici, pentru a accede la prototip, să neglijăm realitatea complexă a omului care îşi trăieşte viaţa. Reducerea la un numitor comun, care, prin analiză, ajunge la elementul fundamental şi are tendinţa de a universaliza, trebuie însoţită de o integrare, ce este de ordin sintetic şi de tendinţă individualizantă. Simbolul arhetipic leagă universalul cu individualul.

 

Miturile se prezintă ca nişte transpuneri dramaturgice ale acestor arhetipuri, scheme şi simboluri sau ca nişte compoziţii de ansamblu, epopei, povestiri, geneze, cosmogonii, teogonii, gigantomahii, care trădează deja un proces de raţionalizare.

 

 

ARGINT
în sistemul de corespondenţă al metalelor şi planetelor, argintul este raportat la Lună. El aparţine schemei sau lanţului simbolic lună-apă-principiu feminin. într-adevăr, în mod tradiţional, prin contrast cu aurul, care este principiu activ, masculin, solar, diurn, incandescent, argintul este principiu pasiv, feminin, lunar, apos, rece. Culoarea lui este albul, galbenul fiind culoarea aurului. însuşi cuvîntul „argint" derivă dintr-unul sanscrit însemnînd alb şi strălucitor.

 

Nu ne vom mira aşadar să vedem acest metal pus în legătură cu demnitatea regală. Regele Nuada, care a avut braţul retezat în prima bătălie de la Mag Tuired şi care, din acest motiv, nu mai poate domni, deoarece orice mutilare sau diformitate este de natură să descalifice, urcă din nou pe tron după ce zeul medic Dian Cecht îi făureşte un braţ de argint. II vom aminti de asemenea pe regele mitic din Tartessos, Arganthonios, care, după spusele lui Hero- dot, a trăit o sută douăzeci de ani (CELT 9, 329 şi urm.).

Conform miturilor egiptene, oasele zeilor sînt făcute din argint, în timp ce carnea lor este din aur (POSD, 21).
Alb şi luminos, argintul este de asemenea simbol al purităţii, al oricărui fel de puritate. „El este lumina pură, aşa cum este ea primită şi redată de transparenţa cristalului, de limpezimea apei, de reflexele oglinzii, de strălucirea diamantului; se asemuieşte cu claritatea şi curăţia conştiinţei, cu puritatea intenţiei, cu sinceritatea, cu loialitatea acţiunii; el cheamă fidelitatea care decurge de aici" (GEVH).

In simbolistica creştină, argintul reprezintă înţelepciunea divină, aşa cum aurul evocă iubirea divină pentru oameni (PORS, 57).
            
El este un simbol al apei purificatoare pentru triburile bambara; Dumnezeu, care reuneşte cele două elemente purificatoare focul şi apa, este totodată aur si argint (ZAHB).

Şi in unele tradiţii din Rusia el este simbol de puritate şi de purificare. Eroul multor poveşti tradiţionale ştie câ este ameninţat cu moartea atunci clnd cutia cu tutun, furculiţa sau vreun alt obiect familiar începe să se înnegrească (AFAN). Hermina de argint, protectoarea torcătoarelor, le dăruieşte uneori acestora un fir de argint, deosebit de fin şi de solid. Kirghizii vindecă epilepsia obligînd bolnavul să-1 privească pe tămăduitor, care făureşte încet un con din argint; efectul pare hipnotic, bolnavul se linişteşte, devine somnolent şi se potoleşte.

însă argintul, pe plan etic, simbolizează de asemenea obiectul lăcomiei şi nenorocirile pe care aceasta le provoacă, precum şi degradarea conştiinţei: este aspectul său negativ, pervertirea valorii sale...