Degetele ursitoarelor. Cartea destinului şi a amprentei genetice

S-a născut un copil. Viaţa acestuia este vegheată  de cele trei ursitoare care îi împletesc firul destinului. Prin degetele lor prelungi, care îi mângâie fruntea, ursitoarele  şoptesc fiecărei celule amintiri din vieţile trecute  şi promisiuni pentru vieţile viitoare. Copilul doarme, celulele ascultă. Copilul creşte, celulele respectă  povestea  spusă de ursitoare. Fiecare dintre ursitoare are un rol bine determinat în perioada în care îşi face apariţia în camera copilului, acţionând pe rând asupra ghemului vieţii. Un ghem făcut de Torcătoare, depănat de Depănătoare  şi curmat de Curmătoare.

 

Ursitoarele ne fixează la naştere reperele pentru a ne împlini în coordonatele iubirii. Toate informaţiile privind sănătatea şi viaţa noastră sunt încifrate la nivel celular prin acţiunea celor pe care tradiţia populară le-a denumit Ursitoare;

 

Informaţia conţinută în ADN şi împletită de ursitoare  în cromozomi provine din trei surse:

• Un fir este reprezentat de ADN-ul părinţilor;

• Al doilea fir provine din structura informaţională generată de configuraţia Universului în momentul  conceperii;

• Cel de-al treilea fir îşi are originea în câmpul morfic, unde sunt înmagazinate stările anterioare  ale respectivului corp.

...

Suntem inconjurati de numere. Ne exprimăm apelând la ele. Ne trăim viaţa sub influenţa lor. Printre ele se află unul pe care îl regăsim într-o ipostază unică, în care se pot identifica împletite materia, energia şi informaţia: 23 perechi de cromozomi în celula umană.

Telomerii, definiţi ca secvenţele terminale ale fiecăruia dintre cromozomi, sunt scurtaţi în permanenţă în timpul proceselor de diviziune celulară, de la aproximativ 8. 000 de perechi de baze la naştere, până la 1. 500 perechi de baze şi chiar mai puţin la un vârstnic. „Activitatea unei enzime, numită telomeraza, menţine constantă lungimea acestor secvenţe. în stadiul adult, activitatea telomerazei devine nulă şi la fiecare replicare a celulelor somatice cromozomii devin tot mai scurţi. Prin urmare noile catene sunt mai scurte şi fiecare telomer pierde aproximativ 100 pb (aproximativ 16 secvenţe repetitive). Numărul diviziunilor celulare este limitat, iar in cazul speciei umane se aproximează ca fiind 125.

Cercetările de dată recentă apreciază că deteriorarea telomerilor este asociată cu apariţia celor mai multe boli cunoscute, motiv pentru care au considerat că „bolile, indiferent de gravitatea lor, sunt boli telomerice!". Constatarea, aprofundată la rândul ei prin numeroase studii a generat concluzia care i-a îndreptăţit pe unii să afirme că lungimea telomerilor este un indicator al duratei vieţii.

Din aceste câteva repere numerice a izvorât ideea cărţii de fată, care este în totalitate o părere personală. Nu reprezintă un studiu de specialitate, nu este rezultatul unei cercetări ştiinţifice, ci doar transpunerea dorinţei de a înţelege de ce drumul vieţii ne-a fost presărat cu ceea ce par a fi indicii pentru înţelegerea locului nostru în lume. Nu cumva suntem chemaţi să le vedem? Nu cumva suntem provocaţi să le interpretăm?

 

 

Cuvânt înainte    
ADN — începutul şi sfârşitul    
Un număr        
Peste câteva luni        
După alte câteva luni    
Anexa tabelelor    
Matricea reperelor numerice - terminologie specifică    
Numerele întâlnite în scrierile vechi    
Reperele şi corelaţiile numerice în viziunea clubului „Căutătorilor prin scrieri"