De mână cu rușinea la psihoterapie

... autoarea ne arată ce este rușinea, cum apare în viața noastră și în ce mod ne influențează. Apoi ne permite accesul în cabinetul de psihoterapie, unde, cu multă generozitate, ni se prezintă studii de caz și modalități de lucru cu rușinea. Bine documentată și argumentată științific, însă accesibilă, De mână cu rușinea la psihoterapie va deveni, cu siguranță, un reper important în domeniul psihoterapiei autohtone.

 

... atunci când ai parte de un moment care te face să te rușinezi, în mintea ta se derulează, ca o placă stricată, un  monolog  interior  prin  care  te  consideri  total  lipsit de valoare, iar la exterior, la nivel fizic, se observă o serie de manifestări.

 

Printre acestea se numără următoarele:  fața  și  gâtul  ți  se  înroșesc,  ții  capul  plecat  și  ascuns  între  umeri,  eviți  contactul  vizual,  îți  acoperi  fața cu mâinile, respirația ți se accelerează, pe față îți apare un zâmbet sfios sau izbucnești într-un râs nervos, vocea îți piere, buzele ți se usucă și ai tendința să le umezești mai des, iar transpirația ți se intensifică. O  descriere  foarte  detaliată  a  acestor  gesturi  a  fost  realizată  de  Robert  G.  Lee.  

 

Experiența  rușinii  este  acompaniată întotdeauna de dorința de a te ascunde. Câteodată,  o  persoană  care  se  simte  rușinată  poate  spune  că  ar  vrea  pur  și  simplu  să  o  înghită  pământul. Această ascundere poate fi realizată printr-o mască facială inexpresivă, prin cuvinte, prin retragere fizică, prin  imobilizare,  prin  estomparea  în  cadrul  peisajului  și  așa  mai  departe.  Când  cineva  se  simte  plin  de  rușine, inadecvat, când crede că nu merită nimic, în general  acesta  nu  dorește  să  fie  văzut,  să-și  expună  rușinea  către  lume.  Nevoia  de  a  te  face  invizibil  este  una naturală...