De dincolo am sa va ajut mai mult. Marturii despre parintele Arsenie Boca

De dincolo am sa va ajut mai mult. Marturii despre parintele Arsenie Boca
Preț: 9,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2014
Pagini: 128
Categoria: Crestinism

DESCRIERE

De dincolo am sa va ajut mai mult. Marturii despre parintele Arsenie Boca …mărturiile din această carte, îndeosebi cele din capitolele finale, sunt mărturia lacrimilor de pocăintă vărsate la mormântul Părintelui Arsenie. La mormânt oamenii trec printr-un adevărat botez al lacrimilor si pleacă de acolo schimbati, înviati din nou, viata lor se schimbă din temelii deoarece de acum au o nouă temelie: Hristos. Dar Părintele Arsenie – si sfintii, în general – din iubire pentru noi, nu neglijează nici nevoia noastră urgentă de a scăpa de necazuri si fac minuni, spre mărirea lui Dumnezeu si smerirea noastră. Câti dintre noi nu avem nevoie de o minune în viata noastră sau a apropiatilor nostri, dar nu o cerem. Când suntem cu adevărat în comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Săi, orice cerem în numele lui Hristos, primim: Mt. 21, 22; In. 14, 13-14; 15, 16; 16, 23. Fragmente din carte: …mă aflam într-o criză psihică, izvor de multă nelinişte, nu mă spovedisem de patru ani şi simţeam acum nevoia să-mi rezolv această supărătoare problemă. M-am rugat fierbinte să aflu un duhovnic care să mă vindece sufleteşte şi, Domnul, în marea Sa milostivire, m-a chemat prin Zorica Laţcu atunci (mai târziu maica Teodosia), la cel mai adorat părinte duhovnic din Transilvania. Am pornit, deci, spre Părintele Arsenie, cu elanul tinereţii spre Sâmbăta de Sus, mănăstirea Brâncoveanu din munţii Făgăraşului, unde Părintele Arsenie împărţea pace şi lumină miilor de credincioşi care veneau după sfat şi mângâiere. Cu inconştienţa specifică vârstei am pornit printre troiene să străbatem pustietatea munţilor potopiţi de iarnă, o iarnă destul de grea. Pe drum, Zorica m-a familiarizat cu monumentala personalitate a Părintelui, sporind în mine sfiala care mă bloca, îmi tăia şi fărâma de curaj cu care pornisem la un astfel de demers. M-am rugat în sinea mea pe drum ca să-l cunosc pe Părintele direct, fără prezentarea Zoricăi. Nu ştiam de ce, nu ştiam dacă ar fi posibil aşa ceva, dar mi-o doream din tot sufletul. Când am ajuns la ţintă, Zorica a zburat să-l caute pe Părintele, iar eu am rămas singură ca să-i aştept întoarcerea împreună cu sfinţia sa. Stăteam singură în chilia care ne-a fost repartizată, stăteam în faţa geamului deschis şi contemplam peisajul mirific. Aveam lacrimi şiroaie pe obraz, plângeam adânc şi temeinic, fără să ştiu de ce. Mai târziu am învăţat că ori de câte ori ne atinge aripa divinităţii o primim această binefacere cu lacrimi. Deci, printre lacrimi admiram splendorile locului, inundate în oceanul de frumuseţe făurit de meşteşugara iarnă. Un alb desăvârşit, imaculat, dădea peisajului o puritate absolut fascinantă, un fum albastru completa peisajul, se înălţa dintr-un trunchi în care era practicat un tămâier. Fumul care se înălţa direct, pentru că nu era nicio pală de vânt, mărea impresia de sfinţenie a locului. La un moment, în liniştea desăvârşită, mi-a întrerupt contemplarea o întrebare. Un glas blând, aproape tandru, mi se adresa în grai ardelenesc: No, da ce s-o întâmplat? M-am întors brusc şi am văzut în faţa mea un călugăr înalt, subţire, îmbrăcat în alb, de o frumuseţe nepământeană, care mă privea foarte atent. M-am speriat, era să cad, dar mâna Părintelui m-a oprit de cădere. Ochii care mă priveau erau nespuşi de frumoşi, de un albastru luminos, dar privirea lor nu avea limite. Nu ştiu cum să explic lucrul acesta, era parcă prelungită la infinit. Eram atât de uluită şi înfricoşată, pentru că am intuit că mă aflam în faţa unui om cu totul deosebit, eram incapabilă să adresez un cuvânt de răspuns, eram total blocată. Părintele a continuat: de ce te-ai speriat, nu aşa ai vrut să mă cunoşti? Sunt pregătit să te ajut să rupi zapisul cu nenumitul. Aşadar, Părintele ştia tot, ştia că am dorit să-I cunosc în intimitate, ştia pentru ce am venit şi această cunoaştere se reflecta în minte pentru că, în acel moment, mi-am revăzut fulgerător toată viaţa şi am înţeles cu o luciditate înspăimântătoare esenţialul din problemele mele. Părintele a continuat: trebuie să ştii că lupta cu cel rău este o cursă cu obstacole, îţi trebuie curaj să le depăşeşti, chiar dacă pe undeva sunt şi greşeli. Părintele a accentuat puternic cuvântul curaj şi a trecut uşor peste cuvântul greşeală. Atunci am învăţat cum era vorba Părintelui, scurtă, dar foarte clară, tocmai datorită accentului cu care sublinia esenţialul. „Lasă sfiala la o parte, nu totdeauna sfiala este şi virtute” La cină, Părintele mi-a spus că mă va spovedi şi mă va împărtăşi în Postul Sfintelor Paşti. Aveam nevoie de pregătiri. Cum stăteam cu mâinile încrucişate pe masă, şi-a aşezat uşor mâna pe încheietura mâinilor mele, spunând: lasă sfiala la o parte, nu totdeauna sfiala este şi virtute, ia curaj de aici, mai lasă din când în când Vavilonul în care trăiţi voi şi vino aici să iei o gură de aer duhovnicesc. Vei veni în cursul Sfintelor Paşti şi vom rupe zapisul, îl vom rupe în mod sigur şi va fi bine. Am revenit, deci, în ajunul Floriilor, am participat la Slujba Floriilor, cea mai miraculoasă Liturghie din viaţa mea, nici una nu a putut să depăşească mirajul acestei Sfinte Liturghii. Paştele căzuse în anul 1948 în 2 mai, ne aflam deci în plină primăvară. Slujba s-a ţinut în altarul liber din mijlocul grădinii, de lângă biserică, Pentru că erau prezenţi mii de oameni, imposibil să încapă toţi în bisericuţa destul de mică. Eram cu toţii cu adevărat lângă o gură de Rai, simţeam şi trăiam acest miracol, cântau sfinţii părinţi, cântau teologii veniţi de pretutindeni în strană, cântau păsările pe ramurile verzi şi înflorite, fremătau copacii şi susurau apele în imnele de slavă. Natură şi oameni, îngenunchiaţi în rugăciune primeau cu recunoştinţă pe creştete lumina revărsată din plin din cerurile Părintelui Veşnic. „Cel ce vrea să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă” Luni, marţi şi miercuri am fost consemnată la chilie; în singurătate şi tăcere a trebuit să mă pregătesc pentru Taina Mărturisirii. Pe lângă canoanele de rugăciuni, am primit să citesc, în manuscris, primul capitol din Cărarea împărăţiei. Nu a fost un canon această lectură, ci o adevărată lectură în duh şi adevăr. Miercuri, după Vecernie, am întrat în spovedanie, liniştită şi plină de curaj. A fost o mărturisire lungă, completă, amplă, eliberatoare. Părintele mi-a făgăduit că se va ruga Maicii Domnului ca să ne spună dacă este sau nu voia Domnului să iau calea monahismului. Urma să vin să iau răspunsul la Adormirea Maicii Domnului, deci în 15 august. Condiţia era să respect răspunsul primit de la Maica Domnului, chiar dacă nu va fi cel dorit de mine. Curând am aflat că chemarea Domnului era jertfă, era la mărturisire, dar nu pe calea monahismului, ci pe cel al închisorii. Părintele a ştiut de la început lucrul acesta, dar nu a vrut să mă sperie sau nu ştiu care erau gânduri le sfinţiei sale. Eu mi-am dat seama că Părintele m-a pregătit pentru această chemare abia când am ajuns în temniţă şi am pus cap la cap tot ce mi s-a întâmplat şi tot ce mi-a spus în acest interval. În primul rând, m-a împărtăşit fără niciun canon, deşi nu mă spovedisem de patru ani; deşi eu aveam nevoie de tăria ce mi-o dădea Sfânta Euharistie, Părintele putea să mi-o refuze pentru că mă despărţisem atâţia ani de ea. M-a dezlegat ştiind că nu de acest canon voi avea parte, ci de un altul, mult mai dur. Mi-a dat ca şi cuvânt de învăţătură pentru toată viaţă o sintagmă care avea să mă avertizeze că nu e bine să ceri uşurare la încercările pe care le voi întâlni. Sintagma era următoarea: cel ce vrea să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă. Era un avertisment că bine îmi va fi mie dacă voi accepta cu ascultare tot ce-mi va fi hărăzit, pentru că Domnul a spus Ia-ţi crucea ta şi îmi urmează Mie…(Aspazia Otel Petrescu) CUPRINS: Introducere – Vlad Herman Aspazia Oţel Petrescu: „Cel ce vrea să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă” Pr. Ramba Gheorghe: Părintele Arsenie Boca, vrednic de a fi canonizat Părintele Nicolae Bordaşiu: „Părintele a fost arestat şi anchetat pentru că nu m-a denunţat pe mine” Gheorghe Morar: Ilie nu este în vis, mă, este în realitate Elena Kaluczi: Despre părinţii Savian Bunescu şi Arsenie Boca Alte mărturii „De dincolo am să vă ajut mai mult” - „Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie” – Mărturii de la mormânt Cea mai mare minune a Părintelui Arsenie: schimbarea vieţii noastre (mărturii)

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0309 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.