De ce dansam de bucurie si fierbem de furie. Intrebarile copilariei

... o carte potrivită copiilor cu vârsta peste 5 ani, îi invită pe aceștia să descopere cele 15 povești amuzante, pline de aventură, fantastice și de fiecare dată încărcate de emoții.

 

La începutul cărții, autorul ne vorbește despre emoții și importanța acestora. Tot despre emoții este vorba și în următoarele povești.

 

Povești mici despre sentimente mari! Când ești mic, de unde știi că e bine să fii supărat? Cum să faci față fricii sau cum se simte fericirea? Copiii nu își pot numi încă sentimentele, dar le simt cu atât mai puternic. Cu o mare empatie, autorul Andrea Schütze povestește despre lumea turbulentă a emoțiilor și o explică dezinvolt și distractiv.

 

15 povești despre fericire, furie, frică și mândrie, care explică informații factuale în povești distractive citite cu voce tare.

 

Distracție plăcută la citit și la ascultat! Și, fără să fiți conștienți de asta, chiar în acest moment v-ați schimbat expresia facială. Presupun că aceasta ar putea fi o expresie care arată curiozitatea, nerăbdarea.

 

Pe altele nu ne face plăcere să le simțim. Acestea sunt emoții negative, precum frica sau tristețea. Totuși, uneori, includerea lor în astfel de categorii nu este bătută în cuie.

Multora le face plăcere să se uite la un film de acţiune, nu-i așa? Cu toate acestea, uneori ai chef să vezi o dramă. E foarte ciudat...și atunci te întrebi: care este explicația?

E foarte simplu.

Cu timpul, înveți să le comunici emoțiile tale altor oameni. Indiferent de cât de complicate sunt pe moment. Emoțiile tale, nu ale celorlalți oameni, evident. În acel moment, interlocutorul tău te poate ajuta, te poate consola sau poate înțelege de ce exact atunci ești atât de furios sau de bucuros.

Pe măsură ce crești, îți vine din ce în ce mai ușor să recunoști și emoțiile altora. Imaginează-ți că întâlnești un câine care latră. Știi pe loc că aceasta este o avertizare și devii precaut.

Și la noi, oamenii, este asemănător. Bine, ce-i drept, foarte rar mârâim, dar sentimentele noastre (acesta este un alt cuvânt folosit pentru emoții) sunt cel mai ușor de recunoscut pe fața noastră.

 

Cercetătorii au stabilit în trecut că din poze se pot identifica în jur de şase sau șapte emoții în expresii diferite ale feței. Adică peste tot în lume, oamenii au aceeași privire în momentul în care primesc un cadou frumos.

 

De asemenea, oamenii de știință au făcut descoperirea conform căreia creierul este chiar mai inteligent decât ne-am închipuit cu toții. Când vine vorba de emoții, putem deosebi peste douăzeci de expresii faciale. Deosebim chiar și combinații de emoții, ca atunci când o persoană este surprinsă în mod plăcut sau neplăcut. Și mai interesant e faptul că din cei douăzeci și șase de mușchi ai feței, pentru mimica emoțiilor folosim doar opt.

 

Totuși, se poate întâmpla ca oameni diferiți să perceapă diferit același sentiment. Și să îl și descrie diferit.

 

De exemplu, când într-o poveste este vorba despre frică, este posibil ca, în aceeași situație, tu să nu simți niciun fel de frică. Tu îți poți imagina povestea râzând. Lucruri diferite îi fac pe oameni să râdă. Ceea ce ție și se poate părea extrem de amuzant, surorii tale i se poate părea plictisitor din cale afară, sau invers.

 

Așadar, situații diferite declanșează emoții diferite. Am menționat deja că se poate plânge de bucurie sau se poate suspina de uşurare. Pe măsură ce ţi se va citi din carte, sau pe măsură ce o vei citi tu, vei descoperi empatia. E un lucru frumos de care noi, oamenii, suntem capabili. Asculți o poveste, citești o poezie sau primești o scrisoare ca aceea de la sfârșitul cărții și se întâmplă ceva și în tine. Ceva se schimbă în tine. Ai aceleași trăiri ca persoana din poveste, ca și cum ai fi tu în locul ei...