Cuvinte pentru adolescenti sau complexul homarului - Francoise Dolto

Ce este adolescenţa? Adolescenţa este perioada de trecere care separă copilăria de vârsta adultă, având ca punct central pubertatea. Limitele sale sunt însă neclare, schimbătoare.

Seamănă cel mai mult cu nașterea. La naștere suntem separați de mamă prin tăierea cordonului ombilical, dar se uită deseori că între mamă şi copil există un organ de legătură extraordinar: placenta. Placenta ne aducea tot ce era necesar supraviețuirii noastre și filtra multe dintre substanțele  periculoase care circulau în sângele matern. Fără ea, viața nu este posibilă înainte de naștere, dar la naștere trebuie părăsită în mod obligatoriu pentru a trăi.

 

Adolescenţa este ca o a doua naștere care s-ar face progresiv. Trebuie să abandonezi încetul cu încetul protecția familiei cum ai părăsit odată placenta protectoare. Abandonarea copilăriei - dispariția copilului din noi, înseamnă o mutație. Uneori, asta îți dă impresia că mori. Și se-ntâmplă repede, uneori prea repede. Natura lucrează în ritmul său propriu...

De exemplu, schimbarea vocii la băieți este dureroasă. Este destul de dur să-ți înmormântezi vocea, aceea pe care o cunoșteai de mulți ani. Există nesiguranță în jur, ai dorința să evadezi, dar îți lipsește încrederea în tine. În același timp, ai nevoie de control și libertate, dar nu este simplu să găsești cel mai potrivit echilibru între cele două. Pentru părinți ca și pentru copii, dozajul ideal este diferit în funcție de zile și împrejurări.

Vrei să arăți că ești capabil să riști în societate. Legea prevede însă că părinții sunt răspunzători de copiii lor până la majorat, dar tu,,, adolescent fiind, nu simți nevoia de protecție decât rareori". Dar fiecare trebuie să fie responsabil de sine însuși. De fapt, este vorba de coresponsabilitate. Ai nevoie să trezești interesul familiei pentru această evoluție incredibilă care se petrece în tine, dar când acest interes se manifestă, poate să te rețină în copilărie sau, dimpotrivă, să te împingă mai repede să devii adult.

 

În ambele cazuri, te simți încolțit de această atenție, în loc să fii susținut. Ai vrea să vorbești ca un adult, dar nu ai încă mijloacele necesare. Ai dori să iei cuvântul și să fii cu adevărat ascultat. Când ești lăsat să vorbești, deseori eşti judecat fără să fii ascultat. Cu cât vorbești mai mult, cu atât capcanele se înmulțesc. Simți că este vital să-ți părăsești părinții într-o zi...

CUPRINS:

Cuvânt înainte
de Françoise Dolto

Prefață
de Catherine Dolto

Ce este adolescenţa?
Transformările
Te simți frumos, te simți urât
Sexualitatea
Dragostea
Prietenia
Părinții, adulții, societatea
Autoritatea
Violenţa
Furtul
Drogurile
Ruşinea
Un trecut al nostru

Problema adolescenței
de Françoise Dolto

Legea
de Michele Mongheal