Cuvânt împreună despre rostirea românească

... apărut în ultimul an de viaţă al lui Noica, volumul Cuvânt împreună despre rostirea românească încheia proiectul său, început cu douăzeci de ani mai devreme, de explorare a «zăcămintelor filozofice ale limbii românești». Erau reunite, într-o formă revizuită, cele două lucrări în care Noica pătrunsese în «partea uitată» a unor cuvinte, dezvăluind o bogăţie nebănuită: Rostirea filozofică românească (1970) și Creaţie și frumos în rostirea românească (1973). Ele fuseseră publicate iniţial ca seriale de articole în diferite reviste ale vremii, iar această versiune originară aștepta să fie dezgropată pentru a constata că există de fapt trei straturi ale textelor. Sunt însă tot atâtea straturi de cenzură, ceea ce face ca versiunea din Cuvânt împreună să fie deopotrivă cea mai șlefuită și cea mai mutilată.

 

Ediţia de faţă redă toate diferenţele semnificative între cele trei straturi de text, astfel încât, pentru prima oară, cititorul are acces la pasajele eliminate de cenzură, putând urmări în același timp evoluţia stilului și gândului noician. De asemenea, sunt reproduse în Anexă șase articole publicate în serialul «Creaţie și frumos» din revistă, dar neincluse în volum, precum și alte trei articole de la începutul proiectului lui Noica, rămase și ele în paginile periodicelor. Îmbogăţiţi cu aceste materiale noi, nu ne rămâne decât să-l însoţim pe filozof în coborârea sa în adâncurile limbii române.

... numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi amintești de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată. Căci orice cuvânt este o uitare și în aproape oricare s-au îngropat înţelesuri de care nu mai știi. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuși vorba de uitarea noastră și ea devine propria-ne amintire. Iar acesta e actul de cultură: să înveţi noutatea ca și cum s-ar ivi din tine.

 

Am vroit să pătrundem în «uitarea» românească. Ce stă sub ea poate fi bun, dar trebuie făcut cu adevărat bun, trebuie răs-bunat. Cu istoria noastră, nu am avut întotdeauna răsunetul câtorva popoare mari; cu creația noastră de cultură, poate nu încă; dar cu rostirea, l-am putea avea. Ar merita să facem astfel încât să ne înfățișăm, cu limba noastră, la judecata istoriei, atunci când năzuințele de unificare ale oamenilor și cerințele de uniformizare ale lumii mașinilor vor chema limbile naturale să spună ce drept de viață mai au. Cu limba noastră, noi dăm acea „iscusită oglindă a minții omenești“, cum spunea despre scris Miron Costin...

 

 

Notă asupra ediției
Cuvânt înainte al editorului:
zeul Pan, diavolul și anamneza
Abrevieri

ROSTIREA FILOZOFICA ROMANEASCA
Cuvânt înainte
I. Sinele și sinea
II. Ciclul ființei
1. Rost și rostire
2. Întru
3. Fire
4. Ființă
III. Ciclul devenirii
1. Trecere, petrecere
2. Vremea vremuiește
3. Infinit și infinire la Eminescu
4. Îndoita infinire la Brâncuși
5. Supliment la infinire
6. Troienire
IV. Ciclul rânduielii
1. Despre ctitoriile prefixului „în“
2. Trei cuvinte ale lui Cantemir
3. În temeiul codrului sau despre cuvântul temei
4. Temeiuri
5. Cumpăt, computer și cumpătul vremii

VIATA ȘI SOCIETATE
1. Partea noastră de cer
2. A dulce spure
3. Viețuire lină și cumplită
4. „Mă paște gândul“
5. A da drumul
6. Lege și nomos
7. Despre cădere, în limba noastră
8. Se cade, nu se cade
9. Minte și smintire
10. Despre dreapta smintire
11. Nebun și netot
12. Ba nu
13. Despre lucrările lui ba
14. Discurs despre Nefârtate
15. Împelițatul
16. Dracul gol și demonia lui Goethe
17. Întâlnirea noastră cu Goethe
18. Partea a doua din Faust sau la dracul cu cărți
19. Cel ce stă pe răzoare
20. Hotărăște-mă, pune-mi hotare
21. Individul care nu e ins
22. Despre partea femeiască sau dincoace și dincolo de ins
23. Gânduri despre sat și fsat
24. În cătune și colibe
25. Comunicare și cuminecare
26. Cuvânt următor

 

CREATIE ȘI FRUMOS
În loc de „Prefață“
1. Despre a doua comoară a limbilor
2. Introducere la dor
3. Bădișor depărtișor
4. Depărtișor
5. Paranteză despre rimă sau ispitele cuvântului
6. Ispitire
7. Despre ispitele gândului
8. Despre gândul ispitelor
9. O lume fără ispitire
10. Ispitire, iscodire, iscusire
11. Despre trei iscusiri
12. Iscusirile ființei românești
13. Iscusirile verbului românesc
14. Brâncuși a sculptat infinitive lungi
15. Despre iscusitele răsturnări și Eminescu
16. Ale lumii două fețe și verbele auxiliare
17. Lamură și lămurire
18. Lămurirea trupurilor
19. Trei cuvinte reținute de UNESCO
20. Răs-bunare
21. Despre cuvintele creației și răs-bunarea lui „a făptui“
22. Făptură
23. Lucru și lucrare
24. Adevăruri lucrătoare
25. Biruit-au lucrarea
26. A săvârși, sfârși, desăvârși
27. Desăvârșire fără săvârșire
28. Spre și depărtările
29. Către și apropierile
30. Întru și stihiile
31. Întruchipare
32. Frageda fire
33. Revenirea la dor și despărțirea de el
34. Despărțirea de cuvinte

 

ANEXA
Care este semnificația limbii popoarelor pentru gândirea filozofică?
Rostirea filozofică românească. Analiza termenilor:
rostire, întru, fire și ființă
Graiul filozofic românesc
Despre feeria cuvântului
Un cuvânt e un arbore
Dreptate verbului!
Făpturi adevărate şi oameni adevăraţi
Tinerețe lucrătoare
Stâlpul din pridvor și rostirea românească
Sursele din periodice și câteva observații privitoare la context
Mulțumirile editorului