Curiozități bizantine. Povești stranii și fapte surprinzătoare din istoria celui mai ortodox imperiu din lume

... o colecție de povești, anecdote, dar și de fapte, obiceiuri consemnate în documentele vremii menite să îi fie de folos atât unui academician care ține prelegeri despre Bizanț, cât și unui tânăr aflat în căutarea acelor subiecte controversate care pot declanșa conversații spumoase la petreceri.

 

În secolul al XVIII-lea, gânditorii iluminiști au hotărât să facă din această civilizație de mult dispărutăîntruchiparea celei mai groaznic de imaginat societăți: teocratică, superstițioasăși condusă de eunuci și călugări malefici, fără nicio urmă de virtute civică. Voltaire o numea o colecție inutilă de miracole, o rușine pentru rațiunea umană, în timp ce pentru Hegel ea era o imagine dezgustătoare a imbecilității; pasiuni nebunești și mizerabile înăbușeau creșterea a tot ce este nobil.

 

În secolul XX, unii specialiști în științe politice au atribuit disfuncționalitățile și nocivele elemente totalitare din Uniunea Sovietică originilor bizantine ale acestui stat. Încercările de reabilitare a acestei civilizații relativ inofensive au început să capete consistență destul de târziu – doar în urmă cu o generație. Dar în ciuda afirmațiilor pline de speranță că nonsensul a fost lăsat în urmă, în realitate, el continuă să guverneze modul în care se discută astăzi despre Bizanț. Mai mult, este neclar ce hram poartă imaginea pozitivă ce a fost pusă în loc...

 

 

 Prefață
I. Căsătorie și familie
II. Sex neortodox
III. Animale
IV. Mâncare și ospețe
V. Eunuci
VI. Practici medicale
VII. Știință și tehnologie
VIII. Război – prin orice mijloace
IX. O colecție impresionantă de sfinți
X. Erezie și scandal
XI. Galeria răului
XII. Insulte inventive
XIII. Pedepse
XIV. Teritorii și populații străine, 330-641 d. Hr.
XV. Străinii și stereotipurile ce-i însoțeau, 641-1453       
XVI. Latini, franci și germani
XVII. Dezastre – considerate îndeosebi pedepse divine
XVIII. Împărații
Glosar