Cum platim pentru greselile stramosilor

... transgeneraţionalul este esenţial şi în taoism, o gândire apărută cu câteva secole înaintea erei noastre. Gândirea tradiţională chineză pe care se bazează acupunctura recunoaşte existenţa unor entităţi, a acelor Gui cu statut de fantome pe care riscăm să le găzduim în noi când vine toamna, dacă nu ştim să ne protejăm. Ele dormitează pe tot parcursul iernii şi ies la iveală primăvara, sub formă de boală. Tocmai de aceea, în China se făceau toamna tot felul de ritualuri pentru a le alunga.

 

Aceste "spirite" reprezintă, pentru taoişti, componente naturale ale structurii spirituale ale persoanei. Ele provin din Po, termen care desemnează partea cea mai terestră a sufletului. Aceşti Po controlează marile funcţiuni ale individului: metabolismul, hrana senzorială, afectivă, sexuală, materială. Devin periculoşi numai atunci când se abat de la drumul lor firesc care, după moartea individului, presupune întoarcerea în pământ. Dacă însă este vorba despre o moarte "anormală", de o moarte violentă, neaşteptată şi, drept urmare, traumatică, există riscul ca aceşti Po să vrea să se agaţe de viaţă. Atunci, pentru că nu-şi mai găsesc drumul către pământ, ei îi parazitează pe cei vii sub forma de Gui, de spirite răufăcătoare. Aşadar, ritualurile funerare aveau o importanţă considerabilă pentru vechii chinezi, care nu uitau niciodată să aşeze o stelă la locul producerii unui accident sau a unei morţi violente.

 

Bântuirea este o patologie mentală recunoscută în toate culturile, civilizaţiile şi religiile vechi. În Indonezia, tămăduitorii care o tratează se numesc Dukun, în Coreea de Sud, Mustang, în Africa, vraci, în rezervaţiile indiene din America de Nord, medicine-men. Toţi aceşti vindecători ştiu să recunoască şi să trateze ceea ce ei numesc, fiecare în limba lui, "boala strămoşilor": faptul că spiritul unui mort se întoarce să paraziteze un viu.

 

Prezenţa acestor fantome este întotdeauna explicată prin natura morţii lor. Fantomele revin pentru că moartea respectivă a fost violentă, dar mai ales neaşteptată, şi pentru că, dispărut prematur, defunctul "suferă" că nu şi-a putut încheia ciclul vieţii. El nu a putut nici să-şi spună ultimul cuvânt, nici să-şi realizeze cele mai dragi planuri, aşa că încearcă acum să facă aceste lucruri punând stăpânire pe corpul celor vii. Condamnată să rătăcească, fantoma îşi bântuie urmaşii fără a putea ajunge la statutul de strămoş binefăcător.

 

 

Prefaţă

1. Întâlnire cu un psihanalist neobişnuit
2. Fantoma şi manifestările ei
3. Psihogenealogia
4. Sindromul aniversar
5. Copilul şi secretul lui
6. Feminin-matern
7. Greşelile taţilor

Concluzie
Bibliografie